1. [DEX '09] ÎNDĂRĂTNICI, îndărătnicesc, vb. IV. Refl. A stărui cu încăpățânare într-o atitudine; a se încăpățâna; p. ext. a persevera. – Din îndărătnic.
2. [MDA2] îndărătnici [At: BIBLIA (1688) 421 / V: ~răpnici, ~răptnici, ~deretnici / Pzi: ~cesc / E: îndărătnic] 1 vtf (Înv) A întoarce pe cineva de la ceva. 2 vt (Înv) A irita pe cineva. 3 vt (Înv) A trezi spiritul de contradicție. 4 vr (Înv) A se împotrivi. 5 vr (Pop) A stărui cu încăpățânare într-o atitudine Si: a se încăpățâna. 6 vr (Pop; pex) A persevera.
3. [CADE] ÎNDĂRĂTNICI, ❍ ÎNDĂRĂPNICI (-icesc) I. vb. tr. A face să se încăpățîneze : nu făcu nicio mișcare, ca să nu se supere ori să îndărătnicească pe zîna a veni după el (ISP.). II. vb. refl. A se încăpățîna: să nu crează acel împărat că el este zăcaș și se îndărătnicește a nu-i trimite vre-un fiu (ISP.); de te-i îndărătnici, eu sînt în stare să rădic de-a lungul gardului un zid ’nalt (ALECS.) [îndărătnic].
4. [DLRLC] ÎNDĂRĂTNICI, îndărătnicesc, vb. IV. Refl. A se opune cu încăpățînare, a stărui cu îndărătnicie într-o atitudine; a se încăpățîna. Turmele, căzute în somnul fierbinte de după miezul nopții, se îndărătniceau în fața bîtelor. CAMILAR, T. 5. Cînd s-a duce Duca-vodă ca să ierte pe copila lui, are să afle că dumneaei, s-a răsgîndit; iar se îndărătnicește și iar nu mai vrea. SADOVEANU, Z. C. 302. Nu te-ndărătnici, bade Gavrile. ALECSANDRI, T. 1532. ◊ Tranz. Nu făcu nici o mișcare ca să nu se supere ori să îndărătnicească pe zîna a veni după el. ISPIRESCU, L. 35.
5. [DEX '09] ÎNDĂRĂPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.
6. [DEX '09] ÎNDĂRĂTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Încăpățânat, recalcitrant, nesupus; p. ext. stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanțier. [Var.: (reg.) îndărăpnic, -ă adj.] – Îndărăt + suf. -nic.
7. [MDA2] îndărămnic, ~ă a vz îndărătnic
8. [MDA2] îndărăpnic, ~ă a vz îndărătnic
9. [MDA2] îndărăpnici v vz îndărătnici
10. [MDA2] îndărăptnic, ~ă a vz îndărătnic
11. [MDA2] îndărăptnici v vz îndărătnici
12. [MDA2] îndărătnic, ~ă a [At: CORESI, EV. 80/9 / V: ~rămnic, ~răpnic, ~răptnic / Pl: ~ici, ~ice / E: îndărăt + -nic] (Pop) 1 a Încăpățânat. 2 a Recalcitrant 3 a Nesupus. 4 a (Pex) Stârnitor. 5 a (Rar) Rămas în urmă Si: restanțier. 6 sf (Bot) Clocoței (Clematis integrifolia).
13. [MDA2] înderetnici v vz îndărătnici
14. [CADE] ÎNDĂRĂPNIC 👉 ÎNDĂRĂTNIC.
15. [CADE] ÎNDĂRĂTNIC, ❍ ÎNDĂRĂPNIC I. adj. 1 Încăpățînat, care ține morțiș, cu îndîrjire la ceva, care stăruește neclintit în părerea sau în voința sa: le cunoaștem și pe dumnealor cît de îndărătnice și de încăpățînate sînt (CAR.); apoi nu spun eu că femeia îndărăpnică te scoate din sărīte (GN.) ¶ 2 Care se ține morțiș de cineva, care nu dă pace, stăruitor: un gînd ~ îl urmărea din copilărie (GN.) ¶ 3 Neascultător, nesupus, rebel, recalcitrant: Simion a fost un băiat rău la părinți, leneș, îndărăpnic și neascultător (VLAH.). II. ÎNDĂRĂTNICĂ sf. 🌿 = CLOCOȚEL 1 [îndărăt].
16. [DLRLC] ÎNDĂRĂTNIC, -Ă, îndărătnici, -e, adj. Care se încăpățînează, nu cedează (ușor), nu renunță, nu se lasă convins, încăpățînat, recalcitrant; care duce un lucru pînă la capăt, nu se descurajează, stăruitor, perseverent. La două-trei mese mai stăruiau gustători îndărătnici de vin. VORNIC, P. 153. Pătimaș și îndărătnic, s-o iubești ca un copil. EMINESCU, O. I 157. Bate la ușă stăruind... ca un creditor îndărătnic. RUSSO, O. 49. ◊ (Adverbial) Soneria telefonului chema îndărătnic și neîntrerupt. C. PETRESCU, C. V. 293. (Fig.) Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. ♦ (Rar, arhaizant) Rămas în urmă; dator. Datoria lor către visterie au plătit-o? – O plătesc, măria-ta... Cel ce are dă și pentru cel ce n-are. Averea satului răspunde pentru toți. Fiind îndărătnici de multă vreme, acuma li s-a împlinit tot, pînă la un capăt de ață. SADOVEANU, Z. C. 232. – Variantă: (regional) îndărăpnic, -ă (NEGRUZZI, S. I 84) adj.
17. [Șăineanu, ed. VI] îndărâtnic a. 1. care dă îndărăt (primitiv despre cal), încăpățânaț; 2. fig. stăruitor, rezistent: muncă îndărâtnică.
18. [Șăineanu, ed. VI] îndărâtnicì v. a se împotrivi din încăpățânare.
19. [Scriban] îndărătnic, -ă adj. (d. îndărăt). Recalcitrant, rebel, care face contraru celor ce i se poruncesc: copil îndărătnic. Încăpățînat, înțestat, obstinat, care nu ascultă de sfatu altuĭa. Persistent, perseverant, tenace, stăruitor: muncă îndărătnică. Adv. În mod îndărătnic: a răspunde îndărătnic. – Vechĭ înderetnic. Și îndărăpnic (Mold.) și -ăvnic (Trans.).
20. [Scriban] îndărătnicésc v. tr. Fac îndărătnic. V. refl. Mă fac îndărătnic. – Vechĭ îndere-.
21. [DOOM 3] îndărătnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndărătnicesc, 3 sg. se îndărătnicește, imperf. 1 sg. mă îndărătniceam; conj. prez. 1 sg. să mă îndărătnicesc, 3 să se îndărătnicească; imper. 2 sg. afirm. îndărătnicește-te; ger. îndărătnicindu-mă
22. [DOOM 2] !îndărătnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndărătnicește, imperf. 3 sg. se îndărătnicea; conj. prez. 3 să se îndărătnicească
23. [DOOM 3] îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. îndărătnică, pl. îndărătnice
24. [DOOM 2] îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. îndărătnică, pl. îndărătnice
25. [IVO-III] îndărătnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL