1. [DEX '09] ÎNDĂRĂPT adv. v. îndărăt.
2. [MDA2] îndărăpt av vz îndărăt
3. [CADE] ÎNDĂRĂPT ... 👉 ÎNDĂRĂT ...
4. [DEX '09] ÎNDĂRĂT adv. I. 1. În spate, în urmă, înapoi. ◊ Expr. (De-a) îndărătele(a) = a) cu spatele înainte; b) pe dos. 2. La locul de proveniență, în locul unde a fost înainte. 3. (În expr.) A da îndărăt = a) a regresa; b) (despre lucruri) a restitui. A da pe cineva îndărăt = a da pe cineva cu o treaptă mai jos, a retrograda. II. Mai demult, (mai) înainte de timpul actual. [Var.: îndărăpt adv.] – Lat. in-de-retro.
5. [MDA2] dendărăpt av vz îndărăt
6. [MDA2] dendărăt av vz îndărăt
7. [MDA2] îndărăt [At: CORESI, EV. 392/18 / V: ~ul, (reg) ~drăpt / E: ml *in-de-retro] 1 av Înapoi. 2 av (Îlav) (De-a) ~ele(a) Cu spatele înainte. 3 av (Îal) Pe dos. 4 av (Îvr) Invers. 5 av (Înv) Întors. 6 av La locul de proveniență. 7 av În locul unde a fost înainte. 8 av (Îlv) A se da ~ A se retrage. 9 av (Îal) A ceda. 10 av (Fig; îal) A regresa. 11 av (Îe) A da (ceva) ~ A înapoia. 12 av (Îe) A da pe cineva ~ A retrograda. 13 av Demult. 14 av Mai înainte de timpul actual. 15 av (Înv; irn; îe) A grăi ~ A vorbi cu ironie. 16 pp (Îf îndărătul) În dosul a ceva. 17 pp (Îf îndărătul) În urma cuiva. 18 sn (Înv) Dos. 19 sn (Înv; îla) De ~ Din spate.
8. [MDA2] îndărătul pp vz îndărăt
9. [MDA2] înderete av vz îndărăt
10. [MDA2] îndrăpt av vz îndărăt
11. [MDA2] undărat av vz îndărăt
12. [CADE] A’NDARATELE (-DE) loc. adv. 👉 ÎNDĂRĂT.
13. [CADE] DE-A-’NDARATELE 👉 ÎNDĂRĂT.
14. [CADE] ÎNDĂRĂT, ❍ ÎNDĂRĂPT adv. 1 În urmă, înapoi: ea tot înainte mergea și îndărăt nu se uita (ISP.); ca un tigru făcu o săritură îndărăpt (GN.); Petrea Făt-frumos tot nu s’au întors îndărăpt acasă (SB.); a merge ~, a da înapoi, a scădea: buba mere îndărăpt (PĂC.); a merge ~ ca racul, a) a merge făcînd pași înapoi; b) a da înapoi, a regresa, a-i merge din ce în ce mai prost; a da ~, a) a înapoia, a da înapoi: i-am dat ~ cartea pe care mi-a împrumntat-o; b) a da înapoi, a regresa, a scăpătă: bietul Neagoe văzu că începe a da îndărăt (ISP.); c) a face un pas sau mai mulți înapoai; a se da ~, a se retrage, a face pași înapoi: a început calul lui a se da îndărăpt (SB.) ¶ 2 În sens invers, de-a’n-doasele: ce mi-i da mie... ca apa din rîul de dinaintea casei să curgă îndărăpt? (SB.); l-au pus pre un cal îndărăpt, cu fața spre coada calului (NEC.) ¶ 3 Dimpotrivă, invers, vice-versa: după ce s’au făcut papă, aceleași îndărăpt le-au cîntat (CANT.) ¶ 4 ~ul (construit cu genit.), în dosul, la spatele, în urma, înapoia: ~ul armatei; ~ul meu ¶ D’ANDARATELE(A), D’ANDĂRATELE(A), a) pe la spate; b) făcînd pași înapoi: să învețe... să meargă de-andăratele cu sfeșnicul într’o mînă și cu cădelnița în cealaltă dinaintea preotului (I.-GH.); c) în sens invers; începînd de la urmă, de la coadă: încalecă d’andăratele pe o saca și se plimbă pe podul Mogoșoaiei (CAR.); d) Ⓕ pe dos: începe cartea (de joc) flacăului ... să meargă tot d’andăratele (CAR.); omul îndărătnic toate d’andaratele le face [lat. in-de-rĕtro].
15. [DLRLC] ÎNDĂRĂT adv. I. (Cu sens local) 1. În spate, în urmă, înapoi. Un pui de om numai de o șchioapă... se tot trăgea îndărăt la apropierea noastră. SADOVEANU, O. VI 359. Întorsei capul și privii îndărăt. HOGAȘ, M. N. 53. Soarele, scăpătînd la apus, se uită îndărăt cu stăruință caldă. CARAGIALE, P. 50. ◊ Loc. adv. Îndărătele, îndăratele sau de-a-ndaratele(a) = cu spatele înainte și cu fața înapoi; înapoi, pe dos, invers, întors. Omul se împleteci de-a-ndaratele pe asfaltul șoselei. DUMITRIU, N. 273. O furnică roșie tîra de-a-ndăratele cadavrul unei insecte. C. PETRESCU, Î. II 16. Ieși de-a-ndaratele; condus pînă la ușă de ministru. id. C. V. 111. Poterașii că-mi fugea D-a-ndaratele mergea... Haiducii că mi-și rîdea. PĂSCULESCU, L. P. 280. (Fig.) Dar jocul e joc și norocul noroc... Începe cartea flăcăului să se schimbe și să meargă tot-ndărătele. CARAGIALE, P. 47. 2. La locul de proveniență, în locul unde a fost mai înainte; înapoi. Pun scaunul îndărăt. ▭ Banii mi i-ai adus îndărăt? DUMITRIU, N. 128. 3. (În expr.) A da (pe cineva sau ceva) îndărăt = a da (pe cineva) cu o treaptă mai jos, a-l retrograda; a-și pierde prosperitatea, bunăstarea, a sărăci. Auzi, 25 și cu 15 să facă 8000! Monitor general, ia-l și du-l în clasa a doua! Monitorul general mă înhăță de mînecă și mă scoase pe ușă afară. Pe drum îmi spuse: te-a dat îndărăt. DELAVRANCEA, H. T. 98. II. (Cu sens temporal) Mai de mulț, (mai) înainte de timpul actual. Și-atunci gîndurile mele îndărăt prin secoli trec, Și zburînd prin Capitoliu, se opresc pe-Olimpul grec. COȘBUC, P. II 139. Într-o clipă-l poartă gîndul îndărăt cu mii de veacuri. EMINESCU, O. I 132. – Formă gramaticală: (în expr.) îndărătele, îndăratele(a) (variantă: îndaratele(a.). – Variantă: îndărăpt (CREANGĂ, A. 74, EMINESCU, O. I 66, RUSSO, O. 36) adv.
16. [Șăineanu, ed. VI] andaratele (d’) adv. de dinainte înapoi. [Contras din de-a îndărât].
17. [Șăineanu, ed. VI] îndărât adv. înapoi. [Lat. IN DERETRO].
18. [Scriban] îndărăt, V. dărăt.
19. [Scriban] îndărătele și îndărátele (de-a) adv. de direcțiune și de mod. Vest. Îndărăt, înapoĭ, pe dos: a merge, a citi de-a îndăratele.
20. [DOOM 3] îndărăt adv.
21. [DOOM 2] !de-a-ndăratelea (pop.) loc. adv.
22. [MDO] îndărăt
23. [IVO-III] de-a’ndăratele.
24. [IVO-III] îndărăt.
25. [DER] îndărăt adv. – 1. În spate, în urmă. – 2. Mai demult. – 3. (Înv.) În chip ironic. – 4. (S. n.) Fund, parte posterioară. – Var. îndărăpt (Mold., Trans.). Lat. de retro, cu în- posterior, ca la alte adv. (Cipariu, Gram., 78; Pușcariu 828; Candrea-Dens., 852; REW 2582; Giuglea, Dacor., IV, 371; DAR), cf. it. (in)dietro (lec. deretu, sard. a dareddu), prov. (de)reire, fr. derrière, sp. arredro. Pentru pierderea lui r prin disimilație, cf. și sp. redopelo sau v. it. diretani „picioarele dinapoi”. Der. de la indirectus (Weigand, Jb., II, 222; cf. Candrea, Éléments, 89 și DAR), bazată pe var., nu este certă: îndărăpt poate fi rezultat al unei încrucișări cu d(i)rept. Der. de-a ’ndaratele(a), adv. (pe jos, sucit); îndărăpta (var. îndărăt(n)a), vb. (Mold., Trans., a respinge, a sili să dea înapoi); dindărăt, adv. (din spate); îndărătnic, adj. (încăpățînat, stăruitor); îndărătnici, vb. refl. (a fi îndărătnic, a se încăpățîna); îndărătnicie, s. f. (încăpățînare); îndărătnicitor, adj. (înv., stăruitor, încăpățînat); îndărătnicește, adv. (înv., cu încăpățînare). Der. lui îndărătnic din lat. *inderetrĭcus (DAR) nu este probabilă.
26. [Argou] pará-ndărăt expr. (la barbut) 1. zaruri câștigătoare, cu care se recuperează banii pierduți mai devreme. 2. restituirea banilor câștigați la jocul anterior.
27. [Argou] para-ndărăt la pace expr. (la barbut) restituirea banilor câștigați la jocul anterior sau la dublarea mizei.
28. [DAR] îndărăpt adj. (înv.) 1. întors, pe dos. 2. nedrept.
29. [DRAM 2021] îndărắpt, adv. v. îndărăt.
30. [DRAM 2021] îndărắt, (îndărăpt), adv. Înapoi, în urmă, în spate: „Fetele numără parii din gard, îndărăpt, de la zece la unu” (Memoria, 2001: 11). – Lat. in-de-retro (DER, DEX, MDA).
31. [DRAM 2015] îndărăt, (îndărăpt), adv. – Înapoi, în urmă, în spate: „Fetele numără parii din gard, îndărăpt, de la zece la unu” (Memoria, 2001: 11). – Lat. in-de-retro (Șăineanu; Cipariu, Pușcariu, CDDE, Giuglea, DA, cf. DER; DEX, MDA).
32. [DRAM] îndărăt, (îndărăpt), adv. – Înapoi, în urmă, în spate: „Fetele numără parii din gard, îndărăpt, de la zece la unu” (Memoria 2001: 11). – Lat. in-de-retro.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL