1. [DRAM 2021] îndârjá, îndârjele, s.f. (reg.) Coada lungă de la îmblăciu, care se ține în mână; dârjauă: „Și d-acolo coborâți, / Unde-i coasta cu nuiele / Și vă tăieți îndârjele” (Bârlea, 1924: 26). – Din în- + dârja „mâner; manivelă; nuia, băț”.
2. [DRAM 2015] îndârja, îndârjele, s.f. – (reg.) Coada lungă de la îmblăciu, care se ține în mână; dârjauă: „Și d-acolo coborâți, / Unde-i coasta cu nuiele / Și vă tăieți îndârjele” (Bârlea, 1924: 26). – Din în- + dârja „mâner; manivelă; nuia, băț”.
3. [DRAM] îndârja, -ele, s.f. – Coada lungă de la îmblăciu, care se ține în mână; dârjauă: „Și d-acolo coborâți, / Unde-i coasta cu nuiele / Și vă tăieți îndârjele” (Bârlea 1924: 26). – În- + dârja „mâner; manivelă; nuia, băț”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL