1. [DEX '09] ÎNDUȘMĂNIT, -Ă, îndușmăniți, -te, adj. (Reg.) Care nutrește dușmănie împotriva cuiva, învrăjbit cu cineva. – V. îndușmăni.
2. [MDA2] îndușmănit, ~ă a [At: GALAN, Z. R. 212 / Pl: ~iți, ~e / E: îndușmăni] (Reg) Care nutrește dușmănie împotriva cuiva.
3. [DLRLC] ÎNDUȘMĂNIT, -Ă, îndușmăniți, -te, adj. Care nutrește dușmănie împotriva cuiva, învrăjbit cu cineva. Oameni obidiți din cale-afară, îndușmăniți pe viață și pe moarte cu toate rînduielile vremii și hotărîți s-apuce calea codrului. GALAN, Z. R. 230.
4. [DEX '09] ÎNDUȘMĂNI, îndușmănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se dușmăni. – În + dușmăni.
5. [MDA2] îndușmăni [At: I. NEGRUZZI, S, ap. TDRG / Pzi: ~nesc / E: în- + dușmăni] (Reg) 1-2 vtrr A (se) dușmăni. 3 vr A se certa.
6. [DLRLC] ÎNDUȘMĂNI, îndușmănesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Rar) A intra în dușmănie, a nutri sentimente dușmănoase, a se dușmăni.
7. [Șăineanu, ed. VI] îndușmănì v. a (se) face dușman.
8. [Scriban] îndușmănésc v. tr. Fac dușman, învrăjbesc.
9. [DOOM 3] îndușmăni (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndușmănesc, 3 sg. se îndușmănește, imperf. 1 sg. mă îndușmăneam; conj. prez. 1 sg. să mă îndușmănesc, 3 să se îndușmănească; imper. 2 sg. afirm. îndușmănește-te; ger. îndușmănindu-mă
10. [DOOM 2] !îndușmăni (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndușmănește, imperf. 3 sg. se îndușmănea; conj. prez. 3 să se îndușmănească
11. [IVO-III] îndușmănesc, -neam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL