1. [DEX '09] ÎNDUPLECĂTOR, -OARE, înduplecători, -oare, adj. (Înv.) Care înduplecă; convingător. – Îndupleca + suf. -ător.
2. [MDA2] înduplecător, ~oare [At: BĂLCESCU, M. V. 417 / Pl: ~i, ~oare / E: îndupleca + -ător] 1-4 smf, a (Persoană) care înduplecă (6-7). 5-6 smf, a (Om) care este înduplecat ușor Si: conciliant. 7 smf Seducător.
3. [DLRLC] ÎNDUPLECĂTOR, -OARE, înduplecători, -oare, adj. (Învechit) Care înduplecă, stăruitor, convingător. Vorba ei îi răsuna pînă în suflet, dulce și înduplecătoare. ODOBESCU, S. III 201.
4. [DOOM 3] înduplecător (înv.) (desp. -du-ple-) adj. m., pl. înduplecători; f. sg. și pl. înduplecătoare
5. [DOOM 2] înduplecător (înv.) (-du-ple-) adj. m., pl. înduplecători; f. sg. și pl. înduplecătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL