1. [DEX '09] ÎNDULCITOR, -OARE, îndulcitori, -oare, adj. Care îndulcește. ♦ Fig. Care desfată, satisface. – Îndulci + suf. -tor.
2. [MDA2] îndulcitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. I 99 / Pl: ~i, ~oare / E: îndulci + -(i)tor] (Reg) 1 Care face să devină mai dulce. 2 Care desfată. 3 Care satisface.
3. [DEX '98] ÎNDULCITOR, -OARE, îndulcitori, -oare, adj. (Reg.) Care îndulcește. ♦ Fig. Care desfată, satisface. – Îndulci + suf. -tor.
4. [DLRLC] ÎNDULCITOR, -OARE, îndulcitori, -oare, adj. Care îndulcește. Ian privește, frățioare, Mai văzut-ai tu la soare Așa poame-ndulcitoare? ALECSANDRI, P. I 99. ♦ Care desfată, satisface, mîngîie, mulțumește. Ca-nspre niște prietine bune, îndulcitoare ale singurătății, își îndreptă privirile asupra cărților ei așezate în rafturi. SADOVEANU, O. IV 319. Vrei o floare, nu-ți dau floare, Na-ți guriță-ndulcitoare. ALECSANDRI, P. P. 339.
5. [DCR2] îndulcitor s. n. Substanță folosită pentru a da gust dulce alimentelor ◊ „Un îndulcitor hipocaloric Candeline pentru sănătatea dvs.” R.l. 25 III 92 p. 4 (din îndulci + -tor; DEX – alte sensuri)
6. [DOOM 3] îndulcitor adj. m., pl. îndulcitori; f. sg. și pl. îndulcitoare
7. [DOOM 2] îndulcitor adj. m., pl. îndulcitori; f. sg. și pl. îndulcitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL