1. [DEX '09] ÎNDUIOȘĂTOR, -OARE, înduioșători, -oare, adj. Care provoacă înduioșare; mișcător, impresionant, emoționant. [Pr.: -du-io-] – Înduioșa + suf. -ător.
2. [MDA2] înduioșător, ~oare a [At: CAMIL PETRESCU, Ț. II, 14 / Pl: ~i, ~oare / E: înduioșa] Care provoacă un sentiment de duioșie Si: emoționant, impresionant, mișcător.
3. [DLRLC] ÎNDUIOȘĂTOR, -OARE, înduioșători, -oare, adj. Care provoacă înduioșare, care este capabil să înduioșeze, să provoace milă; mișcător. Cîntau blajinii codri-n noapte Poveste înduioșătoare. PĂUN-PINCIO, P. 67. ♦ (Adverbial) Impresionant, emoționant. E înduioșător de sincer. CAMIL PETRESCU, T. II 14.
4. [DOOM 3] înduioșător adj. m., pl. înduioșători; f. sg. și pl. înduioșătoare
5. [DOOM 2] înduioșător adj. m., pl. înduioșători; f. sg. și pl. înduioșătoare
6. [MDO] înduioșător
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL