Definiție și ce înseamnă îndrăgostire

1. [DEX '09] ÎNDRĂGOSTIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) îndrăgosti; îndrăgire, înamorare. – V. îndrăgosti.

2. [MDA2] îndrăgostire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: îndrăgosti] 1 Îndrăgire. 2 Înamorare.

3. [DLRLC] ÎNDRĂGOSTIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) îndrăgosti.

4. [DEX '09] ÎNDRĂGOSTI, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.

5. [MDA2] îndrăgosti [At: ISPIRESCU, L. 184 / Pzi: -tesc / E: în- + dragoste] 1 vr A începe să iubească pe cineva Si: a se amoreza, a se înamora, (înv) a se îndrăguli. 2 vt (Nob) A iubi pe cineva. 3 vrr (Pop) A se iubi.

6. [DLRLC] ÎNDRĂGOSTI, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubești pe cineva; a se amoreza. Se îndrăgosti de cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. Zîna munților... se îndrăgostise de frumusețea lui. ISPIRESCU, L. 184. ◊ (Rar, determinarea este introdusă prin prep. «cu») Feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zînă. ISPIRESCU, L. 186. Cu toți să mă-ndrăgostesc. TEODORESCU, P. P. 343. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi, a îndrăgi. Îndrăgostesc De-nnebunesc Pe Rada. MACEDONSKI, O. I 35. Visul să mi se-mplinească, Puica să mă-ndrăgostească. TEODORESCU, P. P. 305.

7. [Șăineanu, ed. VI] îndrăgostì v. a prinde dragoste.

8. [Scriban] îndrăgostésc (mă) v. refl. Mă înamorez, prind dragoste: s’aŭ îndrăgostit unu de altu. – Rar și îndrăgulesc (Pan).

9. [DOOM 3] îndrăgostire (rar) s. f., g.-d. art. îndrăgostirii

10. [DOOM 2] îndrăgostire (rar) s. f., g.-d. art. îndrăgostirii

11. [DOOM 3] îndrăgosti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndrăgostesc, 3 sg. se îndrăgostește, imperf. 1 sg. mă îndrăgosteam; conj. prez. 1 sg. să mă îndrăgostesc, 3 să se îndrăgostească; imper. 2 sg. afirm. îndrăgostește-te; ger. îndrăgostindu-mă

12. [DOOM 2] îndrăgosti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndrăgostește, imperf. 3 sg. se îndrăgostea; conj. prez. 3 să se îndrăgostească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ÎNDRUMARE, îndrumări, s. f. Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare; călăuzire. […]
1. [MDA2] îndrumat, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: îndruma] 1 […]
1. [DEX '09] ÎNDRUMĂTOR, -OARE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumă, orientează; călăuzitor. ♦ […]
1. [DEX '09] ÎNDRĂCI, îndrăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înfuria, a (se) […]
1. [DEX '09] ÎNDRĂCIRE s. f. Stare de (extremă) iritare; furie. – V. îndrăci. 2. […]
1. [DEX '09] ÎNDRĂCIT, -Ă, îndrăciți, -te, adj. Scos din fire; furios; afurisit, al dracului, […]
1. [DEX '09] ÎNDRĂCIT, -Ă, îndrăciți, -te, adj. Scos din fire; furios; afurisit, al dracului, […]
1. [DEX '09] ÎNDRĂGI, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro