1. [MDA2] îndrumat, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: îndruma] 1 Căruia i s-a arătat drumul pe care să meargă. 2 (Fig) Pus pe calea cea bună Si: călăuzit. 3 (Fig) Sfătuit.
2. [DEX '09] ÎNDRUMA, îndrum, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrumez] – În + drum.
3. [MDA2] îndruma [At: TOMA, C. V. 25 / V: (înv; cscj) ~mi / Pzi: îndrum, ~mez / E: în + drum] 1 vt A arăta cuiva drumul, îndreptându-l în direcția potrivită Si: a călăuzi. 2 vr (Reg) A se îndrepta spre o țintă. 3 vr (Reg) A pleca la drum. 4 vr A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. 5 vt (Fig) A sfătui.
4. [MDA2] îndrumi v vz îndruma
5. [DEX '98] ÎNDRUMA, îndrumez, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrum] – În + drum.
6. [DLRLC] ÎNDRUMA, îndrumez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pe cineva) pe drumul bun, a îndrepta în direcția potrivită, a arăta calea de urmat; a călăuzi. Partidul Comunist Romîn, călăuzit în activitatea sa de teoria marxist-leninistă, și-a luat asupra sa sarcina să îndrumeze clasa muncitoare și întregul popor pe calea înfăptuirii unei societăți în care să dispară exploatarea omului de către om. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 10. Lenin l-a îndrumat și l-a ajutat pe Gorki în crearea operelor sale literare. STANCU, U.R.S.S. 25. M-au îndrumat la dumneata. RETEGANUL, P. V 65. 2. Refl. A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. Acolo era frontul, către care se îndruma contingentul. SADOVEANU, M. C. 95. ◊ Fig. Ceilalți călăreți străini... se îndrumau pe căile negre ale întîmplării. SADOVEANU, N. P. 119. – Prez. ind. și: îndrum.
7. [Șăineanu, ed. VI] îndrumà v. a arăta drumul, a pune pe cale.
8. [Scriban] îndruméz v. tr. Pun pe drum, arăt drumu, îndrept pe calea cea bună (saŭ rea).
9. [DOOM 3] îndruma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndrum, 3 îndrumă; conj. prez. 1 sg. să îndrum, 3 să îndrume
10. [DOOM 2] îndruma (a ~) vb., ind. prez. 3 îndrumă
11. [IVO-III] îndrum.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL