1. [MDA2] îndreptuit, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: îndreptui] (Rar) Îndreptățit2 (2).
2. [DEX '09] ÎNDREPTUI, îndreptuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îndreptăți. – În + drept + suf. -ui (după îndritui).
3. [MDA2] îndreptui vt [At: ALECSANDRI, T. 1358 / Pzi: ~esc / E: în- + drept + -ui] (Înv) A îndreptăți (1).
4. [DLRLC] ÎNDREPTUI, îndreptuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A repune pe cineva în drepturile sale, a da cuiva un anumit drept; a îndritui. Cinovnicul... așterne o otnoșănie... prin care îndreptuiește pe Costandin Arbure. ALECSANDRI, T. 1358.
5. [DOOM 3] îndreptui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndreptuiesc, 3 sg. îndreptuiește, imperf. 1 îndreptuiam; conj. prez. 1 sg. să îndreptuiesc, 3 să îndreptuiască
6. [DOOM 2] îndreptui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndreptuiesc, imperf. 3 sg. îndreptuia; conj. prez. 3 să îndreptuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL