1. [DEX '09] ÎNCÂLCITURĂ, încâlcituri, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -tură.
2. [MDA2] încâlcitură sf [At: BIBLIA (1688) 361/1 / Pl: ~ri / E: încâlci + -tură] 1 Încâlcire. 2 (Ccr) Încurcătură. 3-4 Încâlcire (3-4).
3. [CADE] ÎNCÎLCITURĂ (pl. -turi) sf. Lucru încîlcit, încurcat; încurcăturã: pe natră totdeauna sînt noduri, încîlcuturi (VOR.); după o alergare fantasticã prin o ~ de hudiți strîmte, sosim la locantă (ALECS.); ~ peste ~, cînd bagi destul, l-apucă ’n gură (TEOD.), (ghicitoare despre „pieptenii de lînă”).
4. [DLRLC] ÎNCÎLCITURĂ, încîlcituri, s. f. Încîlcire. În jurul nostru tot mai nelămurit vedeam... ca o încîlcitură de linii, o stufărie într-o baltă înghețată. SADOVEANU, P. S. 28. Cum de m-am prins în această încîlcitură de rotițe. CAMIL PETRESCU, T. II 305.
5. [Scriban] încîlcitúră f., pl. ĭ. Lucru încîlcit. Modu de a încîlci.
6. [DOOM 3] încâlcitură s. f., g.-d. art. încâlciturii; pl. încâlcituri
7. [DOOM 2] încâlcitură s. f., g.-d. art. încâlciturii; pl. încâlcituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL