1. [DEX '09] ÎNCÂLCIT, -Ă, încâlciți, -te, adj. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat2. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. ♦ Fig. (Despre gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Neciteț, ilizibil, neclar. – V. încâlci.
2. [MDA2] încâlcit2, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 176/25 / Pl: ~iți, ~e / E: încâlci] 1 (D. fire de ață, de păr etc.) încurcat2 (1). 2 (Spc) Nepieptănat. 3 (Reg; îcs) Pânză ~ă Joc nedefinit mai îndeaproape. 4 (D. drumuri, străzi etc.) Întortocheat. 5 (D. lucruri) Învălmășit. 6 (D. o problemă, o afacere etc.) Complicat. 7 (Fig; d. gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz. 8 (D. scris) Ilizibil. 9 (Fig; d. oameni) Cu mintea greoaie, întunecată.
3. [MDA2] încâlcit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: încâlci] 1-3 Încâlcire (1, 3-4).
4. [DEX '09] ÎNCÂLCI, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți.
5. [MDA2] încălăci v vz încâlci
6. [MDA2] încălci v vz încâlci
7. [MDA2] încâlci [At: PSALT. (1651) ap. JAHRESBER. III, 175 / V: (rar) ~căl~, (nob) ~călăci / Pzi: ~lcesc / E: în- + călți] 1-2 vtr A (se) încurca (fire de ață, de păr etc.). 3 vr (Fig; d. gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. 4 vt (Îe) A ~ ițele cuiva A dejuca planurile cuiva.
8. [CADE] ÎNCÎLCI (-cesc) vb. tr. și refl. A (se) încurca: se încîlcește prin cînepã, ori se împiedicã de ceva și cade jos (CRG.); nu ești bun decît să paști bobocii și că încîlcești fuioare (ALECS.); își încîlcea degetele în barba lor albã (EMIN.); și părul de pe cap de tot s’a încîlcit (DON.); de aici înainte trebile se încîlciră (SLV.) [cîlți].
9. [CADE] ÎNCÎLCIT adj. p. ÎNCÎLCI. Încurcat: Vede iarbã~ă, frîntã de la rădăcinã (ALECS.); merge el ce merge pe cărări cam ~e (MERA); scrisoarea era atît de ~ă, încît le-am lăsat (NEGR.); Ⓕ: problemele ei vaste, ~e și profunde (VLAH.); de ce viața noastrã e atît de ~ă în legăturile ei cu alte vieții? (D.-ZAMF.) ¶ ¶ C. NEÎNCÎLCIT.
10. [DLRLC] ÎNCÎLCI, încîlcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la fire, păr etc.) A încurca. Și-atîta tort mi-am încîlcit Și-n graba mare-am spart un geam. COȘBUC, P. I 93. Și cînepa cea de vară O încîlcesc cînii p-afară. BIBICESCU, P. P. 186. ◊ (Cu inversarea construcției) Pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțălept. EMINESCU, N. 47. ◊ Refl. Mătușa nu știu cum se încîlcește prin cînepă, ori se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, O. A. 57. ◊ Fig. (Despre probleme, idei, vorbe, afaceri etc.) Problemele se îngrămădeau, se încîlceau. PAS, Z. IV 182. Lumea se face mai sumeață și trebile se încîlcesc mai urît. ALECSANDRI, T. 1088.
11. [DLRLC] ÎNCÎLCIT, -Ă, încîlciți, -te, adj. (Mai ales despre fire, păr) Amestecat unul cu altul astfel încît cu greu se pot desface; încurcat. În bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31. Era minunea satului- un maestru în cusături țărănești. Cele mai delicate flori și steluțe, cele mai încîlcite și mai migăloase rîuri – pentru el erau jucării. VLAHUȚĂ, O. AL. I 291. Scînteie desperarea în ochi-i crunți de sînge, Și încîlcit e părul lui negru. EMINESCU, O. I 88. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. Am ocolit parcă străzi încîlcite. SAHIA, N. 55. Drumurile cele încîlcite printre vii. ȘEZ. III 184. ♦ (Despre gînduri, idei, vorbe) Confuz, obscur, greu de înțeles, neclar. Ce? Cum? Ajutor? – tresări cercetatul, rupt din chinul unor gînduri încîlcite. GALAN, Z. R. 217. Sînt lucruri care par foarte clare, pe cînd în realitate sînt foarte grele și încîlcite. GHEREA, ST. CR. II 15. Întrebările următoare... cît mai încîlcite, au găsit aproape la toate elevele aceleași cunoștințe sigure. VLAHUȚĂ, O. A. 437. ♦ (Despre scris) Neciteț. M-am cercat să citesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atît de încîlcită, încît le-am lăsat. NEGRUZZI, S. I 11.
12. [Șăineanu, ed. VI] încâlcì v. 1. a se încurca (vorbind de firele de cânepă sau de păr): 2. fig. a (se) încurca în genere. [Derivat din câlți: metaforă luată din tehnica torsului și analogă cu a încurca ițele].
13. [Scriban] încîlcésc v. tr. (vsl. *klŭčiti, ca’n sŭklŭčiti, a încreți, d. klŭkŭ, urzeală; rus. klok, kločók, cĭuf, moț, kločitĭ, a încîlci. V. cîlțĭ. Cp. cu colcovan). Încurc, amestec (ițele, firele, sfoara, păru). Fig. A încîlci lucrurile, afacerile.
14. [DOOM 3] încâlci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcesc, 3 sg. încâlcește, imperf. 1 încâlceam; conj. prez. 1 sg. să încâlcesc, 3 să încâlcească
15. [DOOM 2] încâlci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcesc, imperf. 3 sg. încâlcea; conj. prez. 3 să încâlcească
16. [MDO] încîlci (conj. încîlcească)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL