1. [MDA2] încurelat1 sn [At: BIBICESCU, P. P. 332 / Pl: ~uri / E: încurela] 1-2 (Încingere sau) prindere a unui obiect cu curele Si: încurelare (1-2).
2. [MDA2] încurelat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: încurela] 1-2 (Încins sau) prins cu curele.
3. [DEX '09] ÎNCURELA, încurelez, vb. I. Tranz. (Pop.) A prinde în curele. – În + curele (pl. lui curea).
4. [MDA2] încurela [At: TEODORESCU, P. P. 64 / Pzi: ~lez / E: în- + curele (pll curea)] (Pop) 1 vr A se încinge cu curele. 2 vt A prinde un obiect în curele.
5. [DLRLC] ÎNCURELA, încurelez, vb. I. Tranz. (Popular) A încinge sau a prinde cu curele. Scoate murgul de-nșelat, De-nșelat și-ncurelat. BIBICESCU, P. P. 332. ◊ Refl. Curele să-ți faci Să te-ncurelezi. TEODORESCU, P. P. 64.
6. [Scriban] încureléz v. tr. Leg în curele.
7. [DOOM 3] încurela (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. încurelez, 3 încurelează; conj. prez. 1 sg. să încurelez, 3 să încureleze
8. [DOOM 2] încurela (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 încurelează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL