1. [DEX '09] ÎNCUNOȘTINȚA, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva. – În + cunoștință.
2. [MDA2] încunoștința vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pzi: ~țez / E: în- + cunoștință] (Înv) A face cunoscut Si: a comunica, a vesti, (înv) a încunoaște.
3. [CADE] ÎNCUNOȘTINȚA, ⦿ ÎNCUNOȘTIINȚA (-țez) vb. tr. A aduce la cunoștință, a da de știre, a face cunoscut.
4. [DLRLC] ÎNCUNOȘTINȚA, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut, a aduce la cunoștință, a înștiința, a comunica. Direcția teatrului încunoștințează publicul că spectacolul se amînă.
5. [Scriban] înștiințéz v. tr. (în și știință. V. încunoștiințez). Anunț, aduc orĭ trimet știre, informez: înștiințez pe cineva de ceva. – Fals încunoștiințez (un cuv. noŭ amestecat din cunoștință și înștiințez).
6. [DOOM 3] încunoștința (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încunoștințez, 3 încunoștințează; conj. prez. 1 sg. să încunoștințez, 3 să încunoștințeze
7. [DOOM 2] încunoștința (a ~) vb., ind. prez. 3 încunoștințează
8. [MDO] încunoștința
9. [IVO-III] încunoștințez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL