1. [CADE] ÎNCONJURA, ÎNCUNJURA (-jur), Mold. ÎNCUNGIURA (-giur) I. vb. tr. 1 A ocoli, a merge de jur împrejur: se și asvîrle pe iapă și înconjură iazul de trei ori (CRG.) ¶ 2 A face de jur împrejur un gard, un zid, etc., a împrejmui: a înconjurat orașul cu ziduri; Ⓕ: îngrijirea fină și delicată cu care mă înconjura (D.-ZAMF.) ¶ 3 🎖️ A împresura, a așeza de jur împrejur armată: mers-au Kiupruliul la Niș ... și au încongiurat cetatea (NEC.) ¶ 4 A sta, a fi așezat, a se întinde de jur împrejur: și locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire (CRG.); șoseaua... încunjură tunelul drumului de fier (VLAH.). II. vb. refl. ① A pune de jur împrejurul său diferite lucruri: s’a înconjurat de flori ¶ 2 A strînge în jurul său diferite persoane: s’a înconjurat de tot felul de indivizi de teapa lui [lat. in-congyrare].
2. [Scriban] 2) înconjór și încónjur (vest) și încúnjur și -ngĭur (est), a -á v. tr. (vrom. cóngĭur, d. lat. con-gýro, -áre, a se învîrti împreună în prejuru cuĭva. V. prejur, jur). Pun în prejur: a înconjura cetatea cu zidurĭ. Îs așezat saŭ merg în prejur, ocolesc: locurile care înconjoară satu, am înconjurat satu călare. Asediez, împresor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL