1. [MDA2] încumetrire sf [At: ODOBESCU, III, 320/20 / Pl: ~ri / E: încumetri] 1 Înrudire prin cumetrie. 2 (Pex) Asociere cu cineva. 3-4 Determinare a unor persoane să devină (cumetri sau) aliați.
2. [DEX '09] CUMETRI, cumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru (1) cu cineva. – Din cumătru.
3. [DEX '09] ÎNCUMETRI, încumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.
4. [MDA2] cumetri vr [At: DEX2 / Pzi: ~resc / E: cumătru] (Pop) A se înrudi cu cineva prin cumetrie (1).
5. [MDA2] încumătri v vz încumetri
6. [MDA2] încumătrire sf vz încumetrire
7. [MDA2] încumetri [At: NECULCE, ap. LET. II, 303/12 / V: -mătri / Pzi: ~resc / E: în- + cumătru] (Reg) 1 vrr A deveni cumetri Si: a se cumetri. 2 vrr (Pex) A se asocia cu cineva Si: a se întovărăși. 3-4 vt (Rar) A face mai multe persoane să devină (cumetri sau) aliați.
8. [CADE] CUMETRI (-tresc) vb. refl. A se face cumetri: îi rugă să se cumetrească, și ciobanul primi cu bucurie să-i boteze pruncul (ISP.).
9. [CADE] ÎNCUMETRI (-tresc) vb. refl. A se face cumetri, a deveni rude, a se înrudi.
10. [DEX '98] ÎNCUMETRI, încumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.
11. [DLRLC] CUMETRI, cumetresc, vb. IV. Refl. reciproc. (Popular) A se face cumătru (unul cu altul), a se înrudi prin cumetrie. Îl rugă să se cumetrească, și ciobanul primi. ISPIRESCU, L. 208. – Variantă: încumetri (la TDRG) vb. IV.
12. [DLRLC] ÎNCUMETRI vb. IV v. cumetri.
13. [DLRM] CUMETRI, cumetresc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie. – Din cumetrie.
14. [Șăineanu, ed. VI] încumetrí v. a se face cumetri, a se înrudi.
15. [Scriban] cumătrésc (nord) și cumetrésc v. tr. (d. cumătru). Fac cumătru. V. refl. Mă fac cumătru. Îs cumătru: mă cumetream cu el. V. înrudesc.
16. [Scriban] încumătrésc și încumetrésc (mă) v. refl. Mă fac cumătru.
17. [Scriban] încumetrésc, V. încumătresc.
18. [DOOM 3] cumetri (a se ~) (pop.) (desp. -me-tri) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cumetresc, 3 sg. se cumetrește, imperf. 1 sg. mă cumetream; conj. prez. 1 sg. să mă cumetresc, 3 să se cumetrească; imper. 2 sg. afirm. cumetrește-te; ger. cumetrindu-mă
19. [DOOM 3] încumetri (a se ~) (pop.) (desp. -me-tri) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încumetresc, 3 sg. se încumetrește, imperf. 1 sg. mă încumetream; conj. prez. 1 sg. să mă încumetresc, 3 să se încumetrească; imper. 2 sg. afirm. încumetrește-te; ger. încumetrindu-mă
20. [DOOM 2] !cumetri (a se ~) (pop.) (-me-tri) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cumetrește, imperf. 3 sg. se cumetrea; conj. prez. 3 să se cumetrească
21. [DOOM 2] !încumetri (a se ~) (-me-tri) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încumetrește, imperf. 3 sg. se încumetrea; conj. prez. 3 să se încumetrească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL