1. [MDA2] încujlui vr [At: LB / V: ~cușlui vri / Pzi: ~uesc / E: ns cf mg Közel] (Reg) 1 A se îndrăgosti de cineva. 2 A întreține relații sexuale.
2. [MDA2] încușlui v vz încujlui
3. [DER] încujlui (-uiesc, -it), vb. refl. – A vorbi, a avea legături de dragoste. Mag. gúzslik „a încurca” (Drăganu, Dacor., VI, 293). În Trans.
4. [DAR] încujlui, încujluiesc, vb. IV refl. (reg., înv.) a intra în relații de amor cu cineva; a se năvădi, a se îngurlui, a se încuiba, a se cuibări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL