1. [MDA2] încuietor, ~oare [At: VARLAAM, C. II, 22 / Pl: ~i, ~oare / E: încuia + -(ă)tor] 1-2 sf, a (Dispozitiv) care încuie ceva. 3 sf (D. oameni; îe) A avea două chei pentru o ~oare A fi șiret. 4 sf (Fig) Situație grea în care se află cineva. 5-6 sf, a (Fig) (Problemă) care nu are răspuns. 7 sf (Pop) Ghicitoare.
2. [DOR] încuietor adj. m., pl. încuietori; f. sg. și pl. încuietoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL