1. [DEX '09] ÎNCUIETOARE, încuietori, s. f., adj. 1. S. f. Dispozitiv care încuie ceva. ♦ Fig. Dificultate, situație grea în care se află cineva. 2. Adj. (Fam.; despre probleme,întrebări) Care este greu de rezolvat, la care este greu de răspuns.- Încuia + suf. -toare.
2. [CADE] ÎNCUIETOARE sf. Ori-ce slujește spre a încuia (broască, lacăt, zăvor, etc.) (🖼 2704): băgă de seamă că nu era încuiat cu vre-o ~ meșteșugită (ISP.), la Sărăceni... toate încuietorile erau de lemn (SLV.).
3. [DEX '98] ÎNCUIETOARE, încuietori, s. f. Dispozitiv care încuie ceva. ♦ Fig. Dificultate, situație grea în care se află cineva. – Încuia + suf. -toare.
4. [DLRLC] ÎNCUIETOARE, încuietori, s. f. Dispozitiv cu care se încuie o ușă, o fereastră, o ladă etc. Rîcîi mușchiul care ascunsese încuietoarea. GALACTION, O. I 256. Nu era încuiat cu vro încuietoare meșteșugită. ISPIRESCU, U. 98. Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406.
5. [Șăineanu, ed. VI] încuietoare f. 1. unealtă de încuiat; 2. încuierea pântecelui, constipațiune.
6. [Scriban] încuĭetoáre f., pl. orĭ. Mecanizm de încuĭat (ca broasca, clanța, clampa).
7. [MDA2] încuietor, ~oare [At: VARLAAM, C. II, 22 / Pl: ~i, ~oare / E: încuia + -(ă)tor] 1-2 sf, a (Dispozitiv) care încuie ceva. 3 sf (D. oameni; îe) A avea două chei pentru o ~oare A fi șiret. 4 sf (Fig) Situație grea în care se află cineva. 5-6 sf, a (Fig) (Problemă) care nu are răspuns. 7 sf (Pop) Ghicitoare.
8. [DOOM 3] încuietoare s. f., g.-d. art. încuietorii; pl. încuietori
9. [DOOM 2] încuietoare s. f., g.-d. art. încuietorii; pl. încuietori
10. [DOR] încuietor adj. m., pl. încuietori; f. sg. și pl. încuietoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL