1. [DEX '09] ÎNCRÂNCENAT, -Ă, încrâncenați, -te, adj. Înspăimântat, înfiorat (de frică, de scârbă, de mânie etc.). ♦ Fig. Crâncen, neîndurător. – V. încrâncena.
2. [MDA2] încrâncenat, ~ă a [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 470 / V: ~cinat, ~crincinat / Pl: ~ați, ~e / E: încrâncena] 1 Cuprins de groază. 2 Cu pielea încrețită de frică, de scârbă etc. 3 Încăpățânat. 4 Încruntat. 5 Nemulțumit. 6 Înverșunat. 7 Ferm. 8 (D. lupte) Sângeros. 9 (Fig) Neîndurător.
3. [DEX '09] ÎNCRÂNCENA, încrâncenez, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncen. Var.: (reg.) încrâncina vb. I] – În + crâncen.
4. [DEX '09] ÎNCRÂNCINA vb. I v. încrâncena.
5. [MDA2] încrăciuna v vz încrâncena
6. [MDA2] încrâncena vr [At: LET. III2, 357 / V: (înv) ~răciuna, (cscj) ~ni, (reg) ~cina, ~ciuna, ~crincina / Pzi: încrâncen, ~nez / E: în- + crâncen] 1 A se cutremura de oroare. 2 A se îngrozi. 3 A încremeni de spaimă. 4 A se înfiora. 5 (Îe) A i se ~ cuiva carnea A-i fi frică. 6 A se încăpățâna. 7 A-și susține foarte ferm punctul de vedere. 8 A se înverșuna pentru a obține ceea ce și-a propus. 9 A lua parte la o luptă sângeroasă. 10-11 A se dovedi (crud și) neîndurător.
7. [MDA2] încrânceni v vz încrâncena
8. [MDA2] încrâncina v vz încrâncena
9. [MDA2] încrâncinat, ~ă a vz încrâncenat
10. [MDA2] încrânciuna v vz încrâncena
11. [MDA2] încrincina v vz încrâncena
12. [MDA2] încrincini v vz încrâncena
13. [MDA2] încrincinit, ~ă a vz încrâncenat
14. [CADE] ÎNCRÎNCINA, ÎNCRÎNCENA (-cin, -cen) vb. refl. A încreți pielea de frică, a-l cuprinde fiori, a se îngrozi: cînd ți-oiu spune pînă la sfîrșit, cred că ți s’a încrîncina și ție carnea pe tine (CRG.); m’am încrîncinat de ce-am auzit (ȘEZ.) [crîncen].
15. [DEX '98] ÎNCRÂNCENA, încrâncen, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncenez. Var.: (reg.) încrâncina, vb. I] – În + crâncen.
16. [DLRLC] CRÎNCENA vb. I v. încrîncena.
17. [DLRLC] ÎNCRÎNCENA, pers. 3 încrîncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncena (C. PETRESCU, Î. II 8), încrîncina (CREANGĂ, P. 77) vb. I.
18. [DLRLC] ÎNCRÎNCENAT, -Ă, încrîncenați, -te, adj. (Despre ființe și mai ales despre părți ale corpului lor) Contractat, înfiorat. Degetele mîinilor îi stăteau încrîncenate. CAMILAR, N. I 180. Lumea... se uita și-și simțea carnea încrîncenată de ceea ce vedea. PAS, Z. III 11. ♦ Fig. Cumplit, neîndurat, nemilos. Toată fărîma de viață și tot veninul urii încrîncenate erau trădate de privirile cîinoase ale ochilor cenușii, întunecați ca pulberea. MIHALE, O. 219.
19. [DLRLC] ÎNCRÎNCINA vb. I v. încrîncena.
20. [Șăineanu, ed. VI] încrâncinà v. a se cutremura de groază: ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V. crâncen].
21. [Scriban] încrîncenéz v. tr. (d. crîncen saŭ vsl. krončinĭati sen, a se înverșuna). Umplu de oroare, înfior. V. refl. Mă înfior (uzitat la pers. III): mulțĭ oamenĭ stăteaŭ încrîncinațĭ (Mold.) de mugetu vitelor (Șez. 30, 196). – Vechĭ și -nesc.
22. [DOOM 3] încrâncena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încrâncenez, 3 se încrâncenează; conj. prez. 1 sg. să mă încrâncenez, 3 să se încrânceneze; imper. 2 sg. afirm. încrâncenează-te; ger. încrâncenându-mă
23. [DOOM 2] !încrâncena (a se ~) vb., ind. prez. 3 se încrâncenează
24. [IVO-III] încrâncen.
25. [Argou] a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup expr. a avea frisoane, a se înfiora.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL