1. [DEX '09] ÎNCRÂNCENARE, încrâncenări, s. f. Acțiunea de a se încrâncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleștare sângeroasă. – V. încrâncena.
2. [MDA2] încrâncenare sf [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 85 / Pl: ~nări / E: încrâncena] 1 Cutremurare de oroare. 2 Îngrozire. 3 Încremenire de spaimă. 4 Înfiorare. 5 Nemulțumire. 6 Încăpățânare. 7 Fermitate în a-și susține punctul de vedere. 8 Înverșunare în atingerea scopurilor propuse. 9-10 (Participare la o) încăierare sângeroasă. 11 Cruzime. 12 Neîndurare.
3. [DEX '09] ÎNCRÂNCENA, încrâncenez, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncen. Var.: (reg.) încrâncina vb. I] – În + crâncen.
4. [DEX '09] ÎNCRÂNCINA vb. I v. încrâncena.
5. [MDA2] încrăciuna v vz încrâncena
6. [MDA2] încrâncena vr [At: LET. III2, 357 / V: (înv) ~răciuna, (cscj) ~ni, (reg) ~cina, ~ciuna, ~crincina / Pzi: încrâncen, ~nez / E: în- + crâncen] 1 A se cutremura de oroare. 2 A se îngrozi. 3 A încremeni de spaimă. 4 A se înfiora. 5 (Îe) A i se ~ cuiva carnea A-i fi frică. 6 A se încăpățâna. 7 A-și susține foarte ferm punctul de vedere. 8 A se înverșuna pentru a obține ceea ce și-a propus. 9 A lua parte la o luptă sângeroasă. 10-11 A se dovedi (crud și) neîndurător.
7. [MDA2] încrânceni v vz încrâncena
8. [MDA2] încrâncina v vz încrâncena
9. [MDA2] încrânciuna v vz încrâncena
10. [MDA2] încrincina v vz încrâncena
11. [MDA2] încrincini v vz încrâncena
12. [MDA2] încrincinire v vz încrâncenare
13. [CADE] ÎNCRÎNCINA, ÎNCRÎNCENA (-cin, -cen) vb. refl. A încreți pielea de frică, a-l cuprinde fiori, a se îngrozi: cînd ți-oiu spune pînă la sfîrșit, cred că ți s’a încrîncina și ție carnea pe tine (CRG.); m’am încrîncinat de ce-am auzit (ȘEZ.) [crîncen].
14. [DEX '98] ÎNCRÂNCENA, încrâncen, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncenez. Var.: (reg.) încrâncina, vb. I] – În + crâncen.
15. [DLRLC] CRÎNCENA vb. I v. încrîncena.
16. [DLRLC] ÎNCRÎNCENA, pers. 3 încrîncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncena (C. PETRESCU, Î. II 8), încrîncina (CREANGĂ, P. 77) vb. I.
17. [DLRLC] ÎNCRÎNCENARE, încrîncenări, s. f. Acțiunea de a (se) încrîncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleștare sîngeroasă.
18. [DLRLC] ÎNCRÎNCINA vb. I v. încrîncena.
19. [Șăineanu, ed. VI] încrâncinà v. a se cutremura de groază: ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V. crâncen].
20. [Scriban] încrîncenéz v. tr. (d. crîncen saŭ vsl. krončinĭati sen, a se înverșuna). Umplu de oroare, înfior. V. refl. Mă înfior (uzitat la pers. III): mulțĭ oamenĭ stăteaŭ încrîncinațĭ (Mold.) de mugetu vitelor (Șez. 30, 196). – Vechĭ și -nesc.
21. [DOOM 3] încrâncenare s. f., g.-d. art. încrâncenării; pl. încrâncenări
22. [DOOM 2] încrâncenare s. f., g.-d. art. încrâncenării; pl. încrâncenări
23. [DOOM 3] încrâncena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încrâncenez, 3 se încrâncenează; conj. prez. 1 sg. să mă încrâncenez, 3 să se încrânceneze; imper. 2 sg. afirm. încrâncenează-te; ger. încrâncenându-mă
24. [DOOM 2] !încrâncena (a se ~) vb., ind. prez. 3 se încrâncenează
25. [IVO-III] încrâncen.
26. [Argou] a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup expr. a avea frisoane, a se înfiora.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL