1. [MDA2] încrușire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: în- + crușire] (Înv) 1 Tăbăcire (1). 2 Boală internă la oi și la vaci, care urinează cu sânge Si: încrușit1 (2).
2. [DEX '09] ÎNCRUȘI, încrușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi. – În + cruși.
3. [MDA2] încruși vt [At: DA ms / Pzi: ~șesc / E: în- + cruși] (Reg) A argăsi.
4. [Scriban] *crușésc v. tr. (sîrb. rut. krušiti, rus. -ítĭ, a sfărăma, a putrezi, d. kruh, țandură, bucățică, fărmătură. V. crihan). Mold. Trans. Tăbăcesc, dubesc. Mold. sud (și încrușésc). Spăl rufele răŭ fixînd murdăria în ele pin leșie neprimenită. V. refl. și intr. (după coloarea crușeliĭ). Urinez cu sînge (vorbind de vite). V. zăpresc.
5. [Scriban] încrușésc, V. crușesc.
6. [DOOM 3] încruși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușesc, 3 sg. încrușește, imperf. 1 încrușeam; conj. prez. 1 sg. să încrușesc, 3 să încrușească
7. [DOOM 2] încruși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușesc, imperf. 3 sg. încrușea; conj. prez. 3 să încrușească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL