1. [DEX '09] ÎNCRUNTĂTURĂ, încruntături, s. f. 1. Faptul de a (se) încrunta; înfățișare încruntată (1); cută pe frunte, între sprâncene. 2. (Înv.) Urmă, pată de sânge. – Încrunta + suf. -ătură.
2. [MDA2] încruntătură sf [At: SBIERA, P. 204/31 / Pl: ~ri / E: încruntat + ~(ă)tură] 1 (Înv) Pată de sânge. 2 (Înv) Înfățișare încruntată. 3 (Pop) Paralizie a mușchilor ochiului, care are drept urmare încruntarea permanentă a sprâncenelor. 4 (Ccr) Cută verticală pe frunte, între sprâncene.
3. [CADE] ÎNCRUNTĂTURĂ (pl. -turi) sf. Urmă de sînge: n’a lăsat nimică, afară de niște încruntături pe vatră (SB.) [încrunta].
4. [DLRLC] ÎNCRUNTĂTURĂ, încruntături, s. f. 1. Faptul de a (se) încrunta; înfățișare încruntată, cută pe frunte între sprîncene. Mecanicul îl privi cu o încruntătură. CAMILAR, N. II 106. 2. (Învechit și popular) Urmă, pată de sînge. Îi prinde și-i mănîncă și pe aceștia, încît n-au lăsat nimică, afară de niște încruntături pe vatră și pe cuptori. SBIERA, P. 204.
5. [DOOM 3] încruntătură s. f., g.-d. art. încruntăturii; pl. încruntături
6. [DOOM 2] încruntătură s. f., g.-d. art. încruntăturii; pl. încruntături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL