1. [DEX '09] ÎNCREȚITURĂ, încrețituri, s. f. Partea încrețită a unui obiect; cută, creț. ♦ Cută pe piele; zbârcitură, rid. – Încreți + suf. -tură.
2. [MDA2] încrețitură sf [At: ANON. CAR / Pl: ~ri / E: încreți + -(i)tură] (Înv) 1 Parte încrețită a unui obiect. 2 (Ccr) Cută. 3 (Pop) Rid. 4 Lână a oilor care se tunde toamna.
3. [CADE] ÎNCREȚITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Creț, cută, îndoitură: începu a curge de prin încrețiturile hainei sale mărgăritare, de umplu locul (ISP.); își făcu un locușor subt o ~ a poclăzii (GRL.) ¶ 2 Sbîrcitură: cu obrajii supți și plini de încrețituri (BR.-VN.); apa-i gălbuie, lină, fără nici o ~ (VLAH.) [încreți].
4. [DLRLC] ÎNCREȚITURĂ, încrețituri, s. f. Parte încrețită a unui obiect, locul unde un obiect prezintă cute; creț, cută. Începu a curge de prin încrețiturile hainei sale, mărgăritare. ISPIRESCU, L. 40. Floarea... veghea printre frunzele ei, ca o stea roșie prin încrețiturile unui nor. EMINESCU, N. 18. Încrețitură la mînecile cămeșii. ȘEZ. II 41. ♦ Cută pe pielea obrazului, zbîrcitură. Lîngă coada ochiului avea încrețituri mărunte. DUMITRIU, N. 146. Avea o față cu ciudate încrețituri, o față scrisă parcă. SADOVEANU, O. VII 230. Pe larga-i frunte Încep să se arate încrețituri mărunte. MACEDONSKI, O. I 259.
5. [Șăineanu, ed. VI] încrețitură f. lucru încrețit, cută: încrețiturile hainelor ISP.
6. [Scriban] încrețitúră f., pl. ĭ. Rezultatu încrețiriĭ, parte încrețită, cută: încrețiturile frunțiĭ, haĭneĭ.
7. [DOOM 3] încrețitură s. f., g.-d. art. încrețiturii; pl. încrețituri
8. [DOOM 2] încrețitură s. f., g.-d. art. încrețiturii; pl. încrețituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL