1. [DEX '09] ÎNCOVRIGAT, -Ă, încovrigați, -te, adj. Îndoit în formă de covrig; încolăcit. – V. încovriga.
2. [MDA2] încovrigat2, ~ă a [At: MARIAN, INS 309 / V: (înv) ~git / Pl: ~ați, ~e / E: încovriga] 1 Îndoit în formă de covrig. 2 Răsucit. 3 Ghemuit. 4 (Reg; d. persoane) Încovoiat (3). 5 (Fig) Complicat.
3. [MDA2] încovrigat1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: încovriga] 1 Încovrigare (1). 2 Răsucire. 3 Ghemuire. 4 Încovrigare (4).
4. [DLRLC] ÎNCOVRIGAT, -Ă, încovrigați, -te, adj. Îndoit (în formă de covrig), încolăcit, încovoiat. Era zbîrcită și încovoiată ca muma pădurii. CAMIL PETRESCU, O. II 299.
5. [DEX '09] ÎNCOVRIGA, încovrig, vb. I. Refl. și tranz. A (se) răsuci, a (se) îndoi ca un covrig; a (se) încolăci; a (se) ghemui. – În + covrig.
6. [MDA2] covrig [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl ковригь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.
7. [MDA2] încovriga vtr [At: PANN, P. V. III, 36/22 / V: (cscj) ~gi / Pzi: încovrig / E: în- + covrig] 1-2 A (se) îndoi în formă de covrig Si: a se încolăci (1-2). 3-4 A (se) răsuci. 5-6 A (se) ghemui. 7-8 (Fig; d. o situație, o explicație etc.) A (se) complica.
8. [MDA2] încovrigit, ~ă a vz încovrigat
9. [CADE] ÎNCOVRIGA (-ig) vb. tr. și refl. A (se) încolăci (ca un covrig): moletele... are obiceiu de a se ~, cînd e în primejdie (MAR.); (șarpele) se încovrigă împrejurnul omului și-l coprinse (ISP.); pisica intră miorlăind încet, încovrigîndu-și coada (VLAH.) [comp. COVRIGA].
10. [DLRLC] ÎNCOVRIGA, încovrig, vb. I. Refl. A se îndoi în formă de covrig, a se încolăci; a se ghemui. Peste rîpă se-ncovrigă O bucată de verigă, O omidă cenușie. CORBEA, A. 10. ◊ Tranz. Pisica intră miorlăind... încovrigîndu- și coada. VLAHUȚĂ, O. AL. II 174.
11. [Șăineanu, ed. VI] încovrigá v. a se încolăci: se încovrigă de copaciu și se urcă ISP. [V. covrig].
12. [Scriban] 2) covríg și înc-, a -á v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.
13. [Scriban] încovríg, V. covrig 2.
14. [DOOM 3] încovriga (a ~) (desp. -co-vri-) vb., ind. prez. 1 sg. încovrig, 2 sg. încovrigi, 3 încovrigă; conj. prez. 1 sg. să încovrig, 3 să încovrige
15. [DOOM 2] încovriga (a ~) (-co-vri-) vb., ind. prez. 3 încovrigă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL