1. [DEX '09] ÎNCOVOIETURĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură.
2. [MDA2] încovoietură sf [At: CANTEMIR, IST. 197 / V: (înv) ~văitură, ~voitură / Pl: ~ri / E: încovoia + -(ă)tură] 1 Curbură. 2 Răsucire. 3 Ghemuire. 4 (Fig) Complicare a unei situații. 5 (Ccr) Parte încovoiată a unui obiect Si: încovoială. 6 (Șfg) Sinuozitate.
3. [CADE] ÎNCOVOIETURĂ, ÎNCOVĂIETURĂ (pl. -turi) sf. Încovoiere; îndoitură; cotitură: apele sale limpezi se joacă cu veselie în răsfățate încovoieturi (ODOB.) [încovoia].
4. [DLRLC] ÎNCOVOIETURĂ, încovoieturi, s. f. Curbură, sinuozitate.
5. [Șăineanu, ed. VI] încovoietură f. efectul încovoierii: îndoitură, curbatură.
6. [Scriban] încovoĭetúră f., pl. ĭ. Rezultatu încovoĭeriĭ, îndoitură, parte încovoĭată.
7. [MDA2] cohâietură sf vz încovoietură
8. [MDA2] încovăitură sf vz încovoietură
9. [MDA2] încovoitură sf vz încovoietură
10. [DOOM 3] încovoietură s. f., g.-d. art. încovoieturii; pl. încovoieturi
11. [DOOM 2] încovoietură s. f., g.-d. art. încovoieturii; pl. încovoieturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL