1. [DEX '09] ÎNCOTOȘMĂNAT, -Ă, încotoșmănați, -te, adj. îmbrăcat (prea) gros; înfofolit. [Var.: încotoșmănit, -ă adj.] – V. încotoșmăna.
2. [MDA2] încotoșmănat, ~ă a [At: C. NEGRUZZI, I. 237 / V: ~șmat, ~nit / Pl: ~ați, ~e / E: încotoșmăna] 1 Îmbrăcat în grabă. 2 Înfofolit. 3-4 Îmbrăcat (neglijent sau) fără gust.
3. [CADE] ❍ ÎNCOTOȘMĂNAT, ÎNCOTOȘMAT adj. p. ÎNCOTOȘM(ĂN)A: cîteva bătrîne... stau încotoșmănate în pridvor ca niște momîi greoaie (IRG.); umblară cu stelele, pe la toate casele... încotoșmați în haine grele (SAD.).
4. [DLRLC] ÎNCOTOȘMĂNAT, -Ă, încotoșmănați, -te, adj. (Despre persoane) Îmbrăcat gros sau cu multe haine; înfofolit. Pe la ora opt și-au făcut apariția primele femei, încotoșmănate, înfofolite. BOGZA, Ț. 27. Erai încotoșmănat ca o băbuță. PAS, Z. I 44.
5. [DEX '09] ÎNCOTOȘMA vb. I v. încotoșmăna.
6. [DEX '09] ÎNCOTOȘMĂNA, încotoșmănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca (prea) gros; a (se) înfofoli. [Var.: încotoșmăni vb. IV, (reg.) încotoșma vb. I] – Et. nec.
7. [DEX '09] ÎNCOTOȘMĂNI vb. IV v. încotoșmăna.
8. [DEX '09] ÎNCOTOȘMĂNIT, -Ă adj. v. încotoșmănat.
9. [MDA2] încotoșma vz încotoșmăna
10. [MDA2] încotoșmat, ~ă a vz încotoșmănat
11. [MDA2] încotoșmăna vtr [At: C. NEGRUZZI, I. 237 / V: încotoșma, (cscj) ~ni, încotroșma, încotroșna / Pzi: ~nez / E: nct] 1-2 (Înv) A (se) îmbrăca în grabă. 3-4 A (se) înfofoli Cf îmboldori. 5-6 A (se) îmbrăca (neglijent sau) fără gust.
12. [MDA2] încotoșmăni v vz încotoșmăna
13. [MDA2] încotoșmănit, ~ă a vz încotoșmănat
14. [MDA2] încotroșma v vz încotoșmăna
15. [MDA2] încotroșna v vz încotoșmăna
16. [CADE] ❍ ÎNCOTOȘMĂNA (-ănez), ÎNCOTOȘMA (-mez) vb. tr. și refl. Mold. Bucov. A (se) înfășura cu haine multe și groase, cu blănuri, etc.: iute s’a încotoșmanat în cele nouă cojoace (VLAH.) [comp. COTOȘMAN].
17. [DLRLC] ÎNCOTOȘMĂNA, încotoșmănez, vb. I. Refl. (Despre persoane) A se îmbrăca cu multe haine, a se îmbrăca gros, a se înfofoli. Dochia... iute s-a încotoșmănat în cele nouă cojoace. VLAHUȚĂ, O. A. 411. – Variante: (rar) încotoșma (CONTEMPORANUL, VII 391) vb. I, încotoșmăni, încotoșmănesc (DUMITRIU, N. 87), vb. IV.
18. [Șăineanu, ed. VI] încotoșmănà v. a îmbrăca cu haine multe. [Lit. a se înfășură și strănge ca cotoșmanul în pielea sa].
19. [Scriban] încotoșmănéz, încotoșméz, încotroșméz și încotroșnéz v. tr. (d. contoș, contuș, adică „îmbrac în contoș”. Întîĭ s’a zis *încontoșmănez, apoĭ încot-, ca’n Costantin, vulg. cotigent, îld. Constantin, contingent. V. cotoșman). Fam. Îmbrac cu prea multe haĭne. – Și îmboborojésc, îmbodolésc, înfofolésc, înhăĭburéz. V. motrună.
20. [DOOM 3] încotoșmăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încotoșmănez, 3 încotoșmănează; conj. prez. 1 sg. să încotoșmănez, 3 să încotoșmăneze
21. [DOOM 2] încotoșmăna (a ~) vb., ind. prez. 3 încotoșmănează
22. [IVO-III] încotoșmănez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL