1. [MDA2] încota [At: POMPILIU, B. 71/19 / V: (cscj) ~ti / Pzi: ~tez, (rar) încot / E: în- + cot] (Reg) 1 vr A se sprijini în coate. 2 vt (Nob; îf încotî) A lovi cu cotul Si: a izbi, a înghionti (1).
2. [MDA2] încoti1 v vz încota
3. [DAR] încota, încotez, vb. I refl. (reg.) a se rezema, a se sprijini în coate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL