1. [DEX '09] ÎNCORONARE, încoronări, s. f. Acțiunea de a (se) încorona. – V. încorona.
2. [MDA2] încoronare sf [At: DIONISIE, C. 169 / V: (înv) ~run~ / Pl: ~nări / E: încorona] 1 Punere a coroanei de monarh Si: coronare (1), coronat1 (1), încoronat1 (1), încoronație (1), încununare (1), încununat1 (1). 2 Învestire a cuiva cu semnele domniei Si: coronare (2), coronat1 (2), încoronație (2). 3 Ceremonie de învestire a cuiva ca monarh Si: coronare (3), coronat1 (3), încoronație (3). 4 Împodobire cu o coroană sau cu ceva în formă de coroană Si: coronare (4), coronat1 (4), încoronație 5 (Fig) Desăvârșire a unei opere Si: coronare (5), coronat1 (5), încoronație (5).
3. [DLRLC] ÎNCORONARE, încoronări, s. f. Acțiunea de a (se) încorona. 1. Ceremonia urcării pe tron a unui suveran. Din suflet s-a bucurat... de-ncoronare cînd a aflat. ALEXANDRESCU, M. 349. 2. Fig. Încheiere, desăvîrșire (a unei opere, a unei activități, a unei cariere etc.). Simfonia este încoronarea activității lui muzicale.
4. [Șăineanu, ed. VI] încoronare f. 1. acțiunea de a încorona; 2. fig. încheiere, sfârșit.
5. [Scriban] încoronáre f. Acțiunea de a încorona. Fig. Încheĭere, sfîrșit. – Pin sec. 18-19 și încoronáție (rus. koronáciĭa, pol. -acya).
6. [DEX '09] ÎNCORONA, încoronez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) pune coroană de monarh; p. ext. a deveni sau a învesti pe cineva monarh. 2. Tranz. A împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa. 3. Tranz. Fig. A desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa (2). – Din lat. incoronare.
7. [MDA2] încorona [At: URECHE, ap. LET. I, 156/33 / V: (înv; cscj) ~ni, (înv) ~runa / Pzi: ~nez / E: în- + coroană cdp lat incoronare] 1-2 vtr A(-și) pune coroană de monarh Si: a (se) corona (1-2), a se încununa (1-2). 3-4 vtr (Pex) (A învesti pe cineva sau) a deveni monarh. 5 vi A împodobi cu ceva în formă de coroană. 6 vt (Fig) A încununa (11) o operă, o activitate etc. 7 vt (Fig) A încununa (13).
8. [MDA2] încoroni v vz încorona
9. [MDA2] încoruna v vz încorona
10. [MDA2] încorunare sf vz încoronare
11. [CADE] ÎNCORONA (-onez) I. vb. tr. 1 A pune o coroană pe cap ¶ 2 A însemna, a împodobi a-și ~ fruntea cu flori ¶ 3 A răsplăti, a recompensa: ~ munca ¶ 4 A sfîrși, a desăvîrși: o faptă eroică îl încoronează viața; ca să-și încoroneze succesul, militarul s’a dus acasă și... s’a împușcat (CAR.). II. vb. refl. ① A-și pune coroana (de suveran) pe cap ¶ 2 A se încununa, a se împodobi cu o coroană.
12. [CADE] ÎNCORONAT adj. 1 p. ÎNCORONA ¶ 2 Cap ~, suveran.
13. [DLRLC] ÎNCORONA, încoronez, vb. I. 1. Refl. (Despre monarhi) A pune pe cap coroana ca simbol al demnității de monarh; p. ext. a deveni monarh, a se urca pe tron. În anul 1301, dinastia lui Arpad se stinge și, după lupte, se încoronează un rege din dinastia de Anjou. IST. R.P.R. 106. Și-n aceste clipe se vor face războaie, se vor încorona regi. EMINESCU, N. 61. Se încoronară și se proclamară rege și regină Poloniei. NEGRUZZI, S. I 178. ◊ Tranz. El, Volos, doar-a-ncoronat Pe Decebal cel luminat. COȘBUC, P. II 303. 2. Tranz. Fig. A împodobi cu ceva în chip de coroană; a încununa. Niște sprincene... încoronau ochii ei negri. NEGRUZZI, S. I 44. Aci plopii cu frunza o vale-ncoronează, Acolo se văd dealuri, ș-aici sălbatici vii. ALEXANDRESCU, P. 28. 3. Tranz. Fig. A încheia, a desăvîrși o activitate printr-o ultimă realizare valoroasă.
14. [Șăineanu, ed. VI] încoronà v. 1. a pune o coroană pe cap; 2. fig. a recompensa, a premia: a încorona munca; 3. a împodobi: flori încoronau fruntea-i; 4. a desăvârși: sfârșitul încoronează lucrarea.
15. [Scriban] încoronéz v. tr. (d. coroană; lat. coróno, -áre; fr. couronner). Pun o coroană în cap (cum li se face suveranilor cînd se suĭe pe tron). Încununez. Înconjor dominînd: forturile care încoronează orașu. Fig. Onorez, recompensez: a încorona virtutea, o operă. Termin bine ceĭa ce a fost început bine: sfîrșitu încoronează opera. V. refl. Îmĭ pun coroana în cap: Napoleon s’a încoronat singur. V. coronesc.
16. [DOOM 3] încoronare s. f., g.-d. art. încoronării; pl. încoronări
17. [DOOM 2] încoronare s. f., g.-d. art. încoronării; pl. încoronări
18. [DOOM 3] încorona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încoronez, 3 încoronează; conj. prez. 1 sg. să încoronez, 3 să încoroneze
19. [DOOM 2] încorona (a ~) vb., ind. prez. 3 încoronează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL