1. [DEX '09] ÎNCORNORAT, -Ă, încornorați, -te, adj. Care are coarne, cu coarne. ♦ Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit. ♦ Fig. (Fam.; despre soți) Înșelat. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. – În + corn + suf. -at.
2. [MDA2] încornorat, ~ă [At: LB / V: (înv) ~nur~ / Pl: ~ați, ~e / E: în- + corn + -at] 1 a Care are coarne1 Si: cornut. 2 a (Pop; fig; d. vorbe) Neconform cu realitatea Si: exagerat, înflorit, umflat. 3 a (Pop; îe) A o face prea ~ă A spune ceva de necrezut. 4 a (Pop; îe) A spune una ~ă A exagera. 5 a (Pop; îs) Minciună ~ă Minciună mare. 6 a (Fam; d. soți) Care este înșelat. 7 sma (Pop) Drac. 8 a (Înv) Colțuros.
3. [CADE] ÎNCORNORAT I. adj. p. ÎNCORNORA. II. ÎNCORNORATUL sm. 🔱 Unul din numeroasele epitete ale diavolului (presupus că poartă coarne).
4. [DLRLC] ÎNCORNORAT, -Ă, încornorați, -te, adj. 1. Care are coarne, cu coarne. Vită naltă, Naltă-ncornorată. TEODORESCU, P. P. 259. ♦ (Despre soți) Înșelat. Aici e o parte din suferința celui încornorat și mințit mereu. CAMIL PETRESCU, T. II 291. ♦ (Substantivat, m., în forma articulată) Dracul. 2. Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, înflorit, fără bază reală. Minciună încornorată. ▭ Unul, iscoditor trist de termeni încornorați... Se plînge că nu-nțeleg acei care îl ascult. ALEXANDRESCU, M. 240. – Variantă: cornorat, -ă (CREANGĂ, P. 48, NEGRUZZI, S. I 347) adj.
5. [DEX '09] ÎNCORNORA, încornorez, vb. I. Tranz. A pune coarne. ♦ Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦ Fig. (Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din încornorat (derivat regresiv).
6. [MDA2] încornări v vz încornora
7. [MDA2] încornora vt [At: CANTEMIR, IST. 103 / V: (înv; cscj) ~nări, (înv) ~nura / Pzi: ~rez / E: încornorat drr] 1 A pune cuiva coarne1. 2 (Pop; fig) A deforma realitatea Si: a exagera, a înflori. 3 (Fam; fig) A-și înșela soțul sau soția.
8. [MDA2] încornura v vz încornora
9. [MDA2] încornurat, ~ă sm, a vz încornorat
10. [CADE] ÎNCORNORA (-orez) vb. tr. 1 A pune coarne ¶ 2 A pune coarne bărbatului, a-l înșela ¶ 3 Ⓕ A exagera: nu-i era de ajuns cum le încornora toate ofte le auzea și le vedea (CAR.); Încornorează țînțarul, De ți-l face cît măgarul (PANN).
11. [DLRLC] CORNORAT, -Ă adj. v. încornorat.
12. [DLRLC] ÎNCORNORA, încornorez, vb. I. Tranz. 1. A adăuga unei povestiri, unei întîmplări amănunte născocite, a exagera faptele, a deforma adevărul; a înflori, a umfla. Mă, Tudore, n-o mai încornora și tu așa! zise nevasta lui Pațanghel. PREDA, Î. 78. Nu-i era de ajuns cum le încornora toate cîte le auzea și le vedea. CARAGIALE, O. III 34. Încornorează țînțarul, De ți-l face cît magarul. PANN, P. V. I 28. 2. (Familiar, cu privire la soți) A înșela, a pune coarne.
13. [Șăineanu, ed. VI] încornorá v. 1. a pune coarne; 2. fig. a exagera: cum le încornora toate câte le auzia CAR.
14. [Scriban] cornorát și înc-, -ă adj. Cu coarne. Fig. Rar. Fudul. S. m. Dracu, diavolu. O mincĭună încornorată, o mincĭună cu coarne, gogonată. V. cornut.
15. [Scriban] cornoréz și înc- v. tr. Pun coarne. Fig. Amplific, exagerez: încornorez o povestire.
16. [Scriban] încornoréz, V. cornorez.
17. [DOOM 3] încornora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încornorez, 3 încornorează; conj. prez. 1 sg. să încornorez, 3 să încornoreze
18. [DOOM 2] încornora (a ~) vb., ind. prez. 3 încornorează
19. [IVO-III] încornorez, -rat prt.
20. [Argou] încornorat, -ă, încornorați, -te adj. (d. soți) înșelat
21. [Argou] încornora, încornorez v. t. a-și înșela soțul sau soția
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL