1. [DEX '09] ÎNCORDĂTURĂ, încordături, s. f. (Înv.) Încordare. – Încorda + suf. -ătură.
2. [MDA2] încordătură sf [At: LM / Pl: ~ri / E: încorda + -(ă)tură] 1-9 (Înv) Încordare (1- 9). 10 (Reg) Cotitură.
3. [CADE] ÎNCORDĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Încordare: alegările cu caii și încordătura arcului erau visele de aur cu care se desfătau ei (ODOB.); ¶ 2 Contracțiune: trupu-i ... se sgîrci și se întinse în cîteva încordături dureroase (ODOB.) [încorda].
4. [DLRLC] ÎNCORDĂTURĂ, încordături, s. f. (Învechit) Încordare, întindere. Vînătoarea, lupta cu fiarele, alergările cu caii și încordătura arcului erau visele de aur eu rare se desfătau ei. ODOBESCU, S. III 108.
5. [Șăineanu, ed. VI] încordătură f. contracțiune, spasm: încordături dureroase OP.
6. [Scriban] încordătúră f. Rezultatu încordăriĭ. Contracțiune, spazm.
7. [DOOM 3] încordătură (înv.) s. f., g.-d. art. încordăturii; pl. încordături
8. [DOOM 2] încordătură (înv.) s. f., g.-d. art. încordăturii; pl. încordături
9. [DRAM 2021] încordătúră, încordături, s.f. (reg.; înv.) Cotitură, șerpuire de drum: „Cucule cu pene suri, / Nu cânta la-ncordături” (Papahagi, 1925: 192). – Din încorda + suf. -ătură (DEX, MDA).
10. [DRAM 2015] încordătură, încordături, s.f. – (reg.; înv.) Cotitură, șerpuire de drum: „Cucule cu pene suri, / Nu cânta la-ncordături” (Papahagi, 1925: 192; Săcel). – Din încorda (< în + coardă) + suf. -ătură (DEX, MDA).
11. [DRAM] încordătură, -i, s.f. – Cotitură, șerpuire de drum. – În- + coardă „fir elastic; funie; strună; arc” (< lat. chorda) + -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL