1. [MDA2] încondura [At: DELAVRANCEA, V. V. 161 / Pzi: încondur, ~rez / E: în + condur] 1-2 vtr (Înv) A (se) încălța cu conduri. 3 vr (Reg; fig) A se îngâmfa. 4 vt (Reg) A desena flori sau figuri. 5 vt (Reg; fig) A exagera.
2. [CADE] ❍ ÎNCONDURA (-dur) vb. tr. Olten. A desena, a face diferite flori sau figuri; Ⓕ a înflori, a adăuga floricele, a exagera, a încornora.
3. [DLRLC] ÎNCONDURA1, încondur și încondor, vb. I. Refl. (Rar) A se încălța cu conduri.
4. [DLRLC] ÎNCONDURA2, încondur și încondor, vb. I. Tranz. (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. Șalupele cu două pînze alunecă, se întrec ca lebedele, cînd își încondură aripile și vîslesc adînc cu picioarele lor cenușii. DELAVRANCEA, V. V. 161.
5. [DLRM] ÎNCONDURA1, încondur, vb. I. Refl. (Înv.) A se încălța cu conduri. – Din în- + condur.
6. [DLRM] ÎNCONDURA2, pers. 3 încondură, vb. I. Tranz. (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. – Din în- + condur.
7. [Scriban] încondúr și -éz, a -á v. tr. (d. condur). Munt. Încalț cu conduriĭ, Fig. Înalț ca cum ar fi încălțat cu condurĭ. (Se zice maĭ ales de lebede cînd îșĭ țin aripile rîdicate, cum obișnuiesc ele cînd înoată): ca lebedele cînd îșĭ încondură aripile.
8. [DAR] încondura, încondur sau încondurez, vb. I (reg.) 1. (înv.) a (se) încălța în conduri. 2. a se umfla în pene, a se mândri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL