1. [DEX '09] ÎNCONDEIETURĂ, încondeieturi, s. f. Încondeiat1; (concr.) desen executat pe ouăle de Paște, pe obiecte de ceramică etc. – Încondeia + suf. -ătură.
2. [MDA2] încondeietură sf [At: DDRF / P: ~de-ie~ / Pl: ~ri / E: încondeia + -(ă)tură] (Îrg) 1-4 (Îrg) Încondeiere (1-4). 5 (Pop; fig) Calomniere. 6 (Îrg) Încondeiere (6).
3. [CADE] ÎNCONDEIETURĂ (pl. -turi), ÎNCONDEIERE sf. Faptul de a încondeia ouăle; desenul făcut cu condeiul pe ouăle de Paști (🖼 2703).
4. [DEX '98] ÎNCONDEIETURĂ, încondeieturi, s. f. Încondeiat1; (concr.) desen executat pe ouăle de Paști, pe obiecte de ceramică. – Încondeia + suf. -ătură.
5. [DLRLC] ÎNCONDEIETURĂ, încondeieturi, s. f. Faptul de a încondeia; (concretizat) desen executat pe ouăle de paște.
6. [DOOM 3] încondeietură s. f., g.-d. art. încondeieturii; pl. încondeieturi
7. [DOOM 2] încondeietură s. f., g.-d. art. încondeieturii; pl. încondeieturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL