1. [CADE] ÎNCOLĂTĂCIT adj. p. ÎNCOLĂTĂCI: o șerpoaică mare, ~ă de sobă (VOR.); cu coada lungă, ~ă de-a lungul picioarelor subțiri (GRL.).
2. [DEX '09] ÎNCOLĂTĂCI, încolătăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între încolăci și împletici.
3. [MDA2] colătăcit, ~ă a vz încolătăcit
4. [MDA2] încolătăci vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 270 / Pzi: ~cesc / E: ctm încolăci + împletici] (Îrg) 1-7 A (se) încolăci (1-7).
5. [MDA2] încotoloci1 v vz încolătăci
6. [CADE] ÎNCOLĂTĂCI, ÎNCOLĂTUCI = ÎNCOLĂCI: uneori ca un zmeu se încolătăcește împrejurul orașului (NEGR.); flăcăii... luară o frînghie și o încolătăcire bine de o ramură (GRL.) [încolăci + învălătuci].
7. [DLRLC] ÎNCOLĂTĂCI, încolătăcesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încolăci. În mlădieri line [șarpele] Se încolătăci fericit Și mîndru de sine. TOMA, C. V. 346. Se încolătăcesc firele și pe urmă ard. SEVASTOS, N. 7. Ceață grea... ca un zmeu se încolătăcește împrejurul orașului. NEGRUZZI, S. I. 270.
8. [Scriban] încolăcésc și colăcésc v. tr. (d. colac). Învîrtesc, învălătucesc: a încolăci o funie în prejuru unuĭ par. V. refl. Un șarpe i se încolăcise în prejuru picĭoruluĭ, cînele se colăcise supt masă. – Și încolătăcesc (după învălătucesc).
9. [DOOM 3] încolătăci (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolătăcesc, 3 sg. încolătăcește, imperf. 1 încolătăceam; conj. prez. 1 sg. să încolătăcesc, 3 să încolătăcească
10. [DOOM 2] încolătăci (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolătăcesc, imperf. 3 sg. încolătăcea; conj. prez. 3 să încolătăcească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL