1. [DEX '09] ÎNCOLONARE s. f. Acțiunea de a (se) încolona. ♦ (Art.; cu valoare de interjecție) Exclamație care îndeamnă, comandă ordonarea în coloană a unui grup de oameni. – V. încolona.
2. [MDA2] încolonare [At: DA ms / Pl: ~nări / E: încolona] 1 sf Așezare (a unor persoane, vehicule) în coloană. 2 sfa Exclamație care ordonă încolonarea (1).
3. [DEX '98] ÎNCOLONARE s. f. Acțiunea de a (se) încolona. ♦ (Art.; cu valoare de interjecție) Exclamație care îndeamnă, ordonă încolonarea unui grup de oameni. – V. încolona.
4. [DN] ÎNCOLONARE s.f. Faptul de a se încolona. [< încolona].
5. [DEX '09] ÎNCOLONA, încolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se așeza în coloană, a forma o coloană (de marș); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra într-o coloană. ♦ Tranz. A așeza, a dispune în coloană. – În + coloană.
6. [MDA2] încolona vtr [At: SAHIA, N. 23 / Pzi: ~nez / E: în- + coloană] 1-2 A (se) așeza, a se încadra în coloană.
7. [DLRLC] ÎNCOLONA, încolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni) A se așeza în coloană; (despre un singur om) a-și lua locul în coloană. Mi-a poruncit... să mă încolonez. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/1. Soldații se încolonară. PAS, Z. IV 40. O sută și ceva de muncitori se încolonează pe șosea. SAHIA, N. 43.
8. [DN] ÎNCOLONA vb. I. refl. (Despre un grup de oameni) A se așeza în coloană; (despre un individ) a-și lua locul în coloană. [< it. incolonnare].
9. [MDN '00] ÎNCOLONA vb. refl. (despre un grup de oameni) a se așeza în coloană; (despre un individ) a-și lua locul în coloană. (< it. incolonnare)
10. [Scriban] încolonéz v. tr. (d. coloană). Arm. Pun o trupă în coloană. V. refl. Mă înșir în formă de coloană: regimentele se încolonase.
11. [DOOM 3] încolonare s. f., g.-d. art. încolonării
12. [DOOM 2] încolonare s. f., g.-d. art. încolonării
13. [DOOM 3] încolona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încolonez, 3 încolonează; conj. prez. 1 sg. să încolonez, 3 să încoloneze
14. [DOOM 2] încolona (a ~) vb., ind. prez. 3 încolonează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL