1. [MDA2] încleit, ~ă a vz încleiat2
2. [DLRLC] ÎNCLEIT, -Ă adj. v. încleiat.
3. [DEX '09] ÎNCLEIA, încleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ Refl. A se lipi. ♦ Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ Refl. A se face, a deveni cleios. ♦ Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. și: înclei] – În + clei.
4. [DEX '09] ÎNCLEIAT2, -Ă, încleiați, -te, adj. 1. Fixat, lipit cu clei. ♦ Uns cu clei. 2. (Despre materiale) Tratat cu o soluție sau cu o emulsie în cursul procesului de fabricație pentru a face impermeabil. – V. încleia.
5. [MDA2] înclei v vz încleia
6. [MDA2] încleia [At: NECULCE, ap. LET. II 249/16 / V: (cscj) înclei / Pzi: ~iez, înclei / E: în- + clei] 1 vt A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. Si: a încleioșa (1), (îns) a se înclicoși. 2 vr (Pex) A se lipi. 3 vr A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios Si: a se încleioșa (2). 4 vr A se face, a deveni cleios Si: a se încleioșa (3). 5 vr (Fig; d. fălci) A se încleșta (2). 6 vr (Fig; d. limbă) A se înțepeni. 7 vt A trata diferite produse semifabricate cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile.
7. [MDA2] încleiat2, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C 224 / V: încleit / Pl: ~ați, ~e / E: încleia] 1 Fixat, lipit cu clei. 2 (Pex) Lipit. 3 Murdărit cu clei. 4 (D. falei) Încleștat. 5 (D. limbă) Înțepenit. 6 (D. produse semifabricate) Tratat cu soluții coloidale sau de amidon pentru a-l face impermeabil.
8. [CADE] CLEI – ÎNCLEI.
9. [DLRLC] ÎNCLEI vb. IV v. încleia.
10. [DLRLC] ÎNCLEIA, încleiez și înclei, vb. I. 1. Tranz. A lipi cu clei; a unge cu clei (în vederea lipirii). Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73. 2. Refl. A se lipi. În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361. ♦ A se murdări de clei sau de ceva cleios. S-a încleiat pe mîini. ♦ Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45. ♦ Fig. A se face cleios. Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14. 3. Tranz. A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente. ♦ A acoperi cu scrobeală de amidon hîrtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile. ♦ A trata cu un coloid pasta din care se face hîrtia, pentru a-i da consistență și rezistență. – Variantă: înclei vb. IV.
11. [DLRLC] ÎNCLEIAT2, -Ă, încleiați, -te, adj. 1. Fixat, lipit cu clei. ♦ Uns cu clei. [Prindea porumbelul] cu nuia încleiată în vîrf. PAS, Z. I 129. 2. (Despre un material) Tratat cu o soluție sau o emulsie în cursul procesului de fabricație. – Variantă: încleit, -ă (ISPIRESCU, L. 146) adj.
12. [DLRM] ÎNCLEI vb. IV. v. încleia.
13. [Șăineanu, ed. VI] încleì v. a (se) lipi cu cleiu.
14. [Scriban] încléĭ și -ĭéz, a -ĭá v. tr. (Se conj. încleĭem, -ĭațĭ; -eind). Lipesc cu cleĭ, maĭ ales vorbind de lemne.
15. [DOOM 3] încleia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încleiez, 3 încleiază, 1 pl. încleiem; conj. prez. 1 sg. să încleiez, 3 să încleieze; ger. încleind
16. [DOOM 2] încleia (a ~) vb., ind. prez. 3 încleiază, 1 pl. încleiem; conj. prez. 3 să încleieze; ger. încleind
17. [MDO] încleia (ind. prez. 3 sg. și pl. încleiază, 1 pl. încleiem)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL