1. [DEX '09] ÎNCLEIERE, încleieri, s. f. Acțiunea de a (se) încleia și rezultatul ei; încleială. – V. încleia.
2. [MDA2] încleiere sf [At: POLIZU / V: ~iare, încleire / Pl: ~ri / E: încleia] 1 Fixare, lipire cu clei Si: încleiată (1), încleiat1 (1), (înv) încleitură, (reg) încleioșare (1), încleioșeală (1). 2 (Pex) Lipire. 3 Murdărire cu clei Si: încleiată (3), încleiat1 (3), (reg) încleioșare (2), încleioșeală (2). 4 Devenire cleios Si: încleiată (4), încleiat1, (reg) încleioșare (3), încleioșeală (3). 5 Încleștare (a fălcilor) Si: încleiată (5), încleiat1 (5). 6 Înțepenire a limbii Si: încleială (6), încleiat1 (6). 7 Tratare a diferitelor produse semifabricate cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile.
3. [DLRLC] ÎNCLEIERE s. f. Acțiunea de a (se) încleia și rezultatul ei. Variantă: încleire s. f.
4. [DEX '09] ÎNCLEIA, încleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ Refl. A se lipi. ♦ Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ Refl. A se face, a deveni cleios. ♦ Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. și: înclei] – În + clei.
5. [MDA2] înclei v vz încleia
6. [MDA2] încleia [At: NECULCE, ap. LET. II 249/16 / V: (cscj) înclei / Pzi: ~iez, înclei / E: în- + clei] 1 vt A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. Si: a încleioșa (1), (îns) a se înclicoși. 2 vr (Pex) A se lipi. 3 vr A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios Si: a se încleioșa (2). 4 vr A se face, a deveni cleios Si: a se încleioșa (3). 5 vr (Fig; d. fălci) A se încleșta (2). 6 vr (Fig; d. limbă) A se înțepeni. 7 vt A trata diferite produse semifabricate cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile.
7. [MDA2] încleiare sf vz încleiere
8. [MDA2] încleire sf vz încleiere
9. [CADE] CLEI – ÎNCLEI.
10. [DLRLC] ÎNCLEI vb. IV v. încleia.
11. [DLRLC] ÎNCLEIA, încleiez și înclei, vb. I. 1. Tranz. A lipi cu clei; a unge cu clei (în vederea lipirii). Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73. 2. Refl. A se lipi. În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361. ♦ A se murdări de clei sau de ceva cleios. S-a încleiat pe mîini. ♦ Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45. ♦ Fig. A se face cleios. Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14. 3. Tranz. A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente. ♦ A acoperi cu scrobeală de amidon hîrtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile. ♦ A trata cu un coloid pasta din care se face hîrtia, pentru a-i da consistență și rezistență. – Variantă: înclei vb. IV.
12. [DLRLC] ÎNCLEIRE s. f. v. încleiere.
13. [DLRM] ÎNCLEI vb. IV. v. încleia.
14. [Șăineanu, ed. VI] încleì v. a (se) lipi cu cleiu.
15. [Scriban] încléĭ și -ĭéz, a -ĭá v. tr. (Se conj. încleĭem, -ĭațĭ; -eind). Lipesc cu cleĭ, maĭ ales vorbind de lemne.
16. [DOOM 3] încleiere s. f., g.-d. art. încleierii; pl. încleieri
17. [DOOM 2] încleiere s. f., g.-d. art. încleierii; pl. încleieri
18. [MDO] încleiere
19. [DOOM 3] încleia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încleiez, 3 încleiază, 1 pl. încleiem; conj. prez. 1 sg. să încleiez, 3 să încleieze; ger. încleind
20. [DOOM 2] încleia (a ~) vb., ind. prez. 3 încleiază, 1 pl. încleiem; conj. prez. 3 să încleieze; ger. încleind
21. [MDO] încleia (ind. prez. 3 sg. și pl. încleiază, 1 pl. încleiem)
22. [DE] ÎNCLEIÉRE (< încleia) s. f. 1. Operație de îmbinare nedezmembrabilă cu clei a două piese din materiale hidrofile (lemn, hârtie etc.); lipire cu clei. 2. Operație care constă în îmbibarea hârtiei (în masă sau la suprafață) cu o emulsie sau soluție specială, care îi conferă impermeabilitate, rezistență la absorbția cernelurilor, rigiditate, rezistență mecanică etc. 3. Operație de acoperire a fibrelor de urzeală cu o peliculă subțire de substanțe cleioase (făină, amidon etc.), executată în scopul măririi netezimii și a rezistenței la solicitări mecanice și la frecare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL