1. [MDA2] închiorchioșa vr [At: ALECSANDRI, T. 1758 / Pzi: ~șez / E: nct] (Reg; fig; d. oameni) 1 A se umfla în pene. 2 A se uita chiorâș.
2. [CADE] ❍ ÎNCHIORCHIOȘA (-oșez) vb. refl. Mold. 1 A se lăfăi, a-și face mendrele: mai bine m’aș ~ eu în București (ALECS.) ¶ 2 A se uita urît, chioriș la cineva: rîzi tu, rîzi,... zise atunci Ochilă, uitîndu-se închiorchioșat (ALECS.).
3. [DLRLC] ÎNCHIORCHIOȘA1, închiorchioșez, vb. I. Refl. (Mold.) A se închiondora.
4. [DLRLC] ÎNCHIORCHIOȘA2, îinchiorchioșez, vb. I. Refl. (Mold.) A-și găsi un loc; a se aciua. Feți-logofeți de soiul nostru... nu pier în Iași... – Mai bine m-aș închiorchioșa eu în București. ALECSANDRI, T. 402.
5. [DLRM] ÎNCHIORCHIOȘA1, închiorchioșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se închiondora.
6. [DLRM] ÎNCHIORCHIOȘA2, închiorchioșez, vb. I. Refl. (Reg.) A-și găsi un loc; a se aciua.
7. [Scriban] închĭorchĭoșéz (mă) v. refl. (cp. cu ung. körleni, a se învîrti în cerc). Al. Trag o raĭtă, mă’nvîrtesc cum îmĭ place. – La Cr. „mă uĭt chĭorîș” (și atuncĭ ar veni d. chĭor!).
8. [DAR] închiorchioșa, închiorchioșez, vb. I refl. (reg.) 1. a se umfla în pene, a se mândri, a se făli, a se fuduli, a avea ifose. 2. a se uita chiorâș, închiorchioșat. 3. a se necăji, a se supăra.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL