1. [DLRLC] ÎNCHINĂTOARE, închinători, s. f. (Popular) Faptul de a se închina. Numele-ți l-am auzit La biserică pomenit, Că m-am dus la-nchinătoare În zile de sărbătoare. TEODORESCU, P. P. 502.
2. [DLRM] ÎNCHINĂTOARE, închinători, s. f. (Pop.) Faptul de a se închina (1).
3. [DEX '09] ÎNCHINĂTOR, -OARE, închinători, -oare, s. m. și f. Persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; p. ext. credincios. ◊ (Înv.) Adorator, admirator. – Închina + suf. -ător.
4. [MDA2] închinător, ~oare [At: ȘEZ. V, 145 / Pl: ~i, ~oare / E: închina + -(ă)tor] 1 a (D. zile) În care credincioșii se roagă. 2-3 sf (Loc de) rugăciune. 4-5 smf, a (Persoană) care își face rugăciunea. 6-7 smf, a (Persoană) care își face semnul crucii. 8 smf (Pex) Credincios. 9-10 smf, a (Înv) (Persoană) care admiră pe cineva. 11 sm (Om) Șoim (Falco tinnunculus).
5. [DLRLC] ÎNCHINĂTOR, -OARE, închinători, -oare, s. m. și f. Persoană care își face semnul crucii, care se roagă, se închină; p. ext. credincios. Părinții monahi deschiseseră sicriul cu moaștele, așezîndu-se... de strajă, ca să pri- vegheze trecerea... închinătorilor și să primească daniile. SADOVEANU, Z. C. 206. Sfînta Sofia, prefăcută în geamie... în fața noilor ei închinători. GALACTION, O. I 222. Pe fiece an vin închinători, de la două mii pînă la trei mii oameni. BOLINTINEANU, O. 297. ♦ (Învechit) Adorator, admiraror. Umilit închinător al marelui nostru istoric. ODOBESCU, S. III 526.
6. [DOOM 3] închinătoare s. f., g.-d. art. închinătoarei; pl. închinătoare
7. [DOOM 2] închinătoare s. f., g.-d. art. închinătoarei; pl. închinătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL