1. [DEX '09] ÎNCHINGAT, -Ă, închingați, -te, adj. (Despre un animal de călărie) Legat cu chinga, strâns în chingi. – V. închinga.
2. [MDA2] închingat2, ~ă a [At: COȘBUC, AE. 72 / V: (îrg) ~an~ / Pl: ~ați, ~e / E: închinga] (Îrg) 1 (D. un cal) Legat cu chinga Si: (îrg) închingiuit (1). 2 (D. un animal) Strâns în chingi Si: (îrg) închingiuit (2). 3 (Pan; d. un pat) La care s-au pus chingi Si: (îrg) închingiuit (3). 4 (D. oameni) Strâns cu o cingătoare Si: (îrg) închingiuit (4).
3. [MDA2] închingat1 sn [At: STAMATI / Pl: ~uri / E: închinga] (Îrg) 1-5 Închingare (1-5).
4. [DLRLC] ÎNCHINGAT, -Ă, închingați, -te, adj. (Despre un animal de călărie) Legat cu chinga, strîns în chingi. Hai de-mi dă murguțul tău, Închingat... Să mă duc la Țarigrad Și cu turcii să mă bat. ȘEZ. I 44. La grajdul meu să te duci Și pe Roșul să-mi aduci Înfrînat Și închingat, Cum e bun de-ncălicat. TEODORESCU, P. P. 533. – Variantă: (regional) închingiuit, -ă (TEODORESCU, P. P. 57) adj.
5. [DEX '09] ÎNCHINGA, înching, vb. I. 1. Tranz. A strânge chingile șeii pe cal, a pune chinga, a lega cu chinga. ♦ A lega, a fixa șaua, tarnița etc. 2. Refl. A se lega, a se strânge cu o cingătoare; a se încinge2. – În + chingă.
6. [MDA2] chinga v vz închinga
7. [MDA2] închinga [At: PALIA (1582) 81/8 / V: (îrg) ~an~, ~gi / Pzi: înching / E: în- + chingă] (Îrg) 1 vt A lega calul sau măgarul cu chinga Si: (îrg) a închingiui (1). 2 vt A strânge chingile șeii la cal Si: (îrg) a închingiui (2). 3 vt A pune chinga pe cal Si: (îrg) a închingiui (3). 4 vt (Pan) A pune chingi de țesătură sau de lemn la un pat Si: (îrg) a închingiui (4). 5-6 vtr A (se) strânge cu o cingătoare Si: (îrg) a (se) închingiui (5-6).
8. [MDA2] închingi v vz închinga
9. [CADE] ÎNCHINGA (-ching) vb. tr. A pune calului chinga, a-l încinge cu chinga: mi-am găsit calul, l-am închingat... și m’am suit în odaie (CAR.).
10. [CADE] ÎNCINGA – ÎNCHINGA [cingă].
11. [DLRLC] ÎNCHINGA, înching, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la animale de călărie) A pune chinga, a lega cu chinga, a strînge în chingi. Petrișor... și-a luat calul, l-a închingat frumos, a încălecat ș-a pornit. SADOVEANU, O. III 427. Aruncai șaua pe spatele Pisicuții și-o închingai. HOGAȘ, M. N. 126. Mihnea calu-și închinga. TEODORESCU, P. P. 657. ♦ (Cu privire la șa, tarniță etc.) A lega, a fixa, a imobiliza. Și-a scos calul, după ce i-a închingat tarnița. SADOVEANU, N. F. 21. ◊ Fig. Pereții suri ai unui liceu militar mi-au închingat anii copilăriei și-ai adolescenții în eforturile unei educații prusace. SAHIA, N. A. 153. 2. Refl. (Despre persoane) A se lega, a se strînge cu o cingătoare; a se încinge. În trei brîne să-nchinga, Cu curele să strîngea. PĂSCULESCU, L. P. 251. – Variantă: (regional) închingui (CAMILAR, N. I 152) vb. IV.
12. [DLRLC] ÎNCHINGIUIT, -Ă adj. v. închingat.
13. [DLRLC] ÎNCHINGUI vb. IV v. închinga.
14. [Scriban] închíng, a -á v. tr. (d. chingă). Încing calu cu chinga.
15. [DOOM 3] închinga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înching, 2 sg. închingi, 3 închingă; conj. prez. 1 sg. să înching, 3 să închinge; imper. 2 sg. afirm. închinge
16. [DOOM 2] închinga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înching
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL