1. [MDA2] închiaburire sf [At: CONTEMP, S. II, 1949, nr. 160 2/5 / Pl: ~ri / E: închiaburi] 1 (Iuz) Transformare a cuiva în chiabur. 2 (Pex) Îmbogățire.
2. [DLRLC] ÎNCHIABURIRE, închiaburiri, s. f. Faptul de a deveni chiabur; îmbogățire.
3. [MDA2] închiaburi [At: DA ms / V: ~chea~ / Pzi: ~resc / E: în- + chiaburi] (Iuz) 1-2 vtr (A fi considerat sau) a deveni chiabur. 3 vr (Pex) A se îmbogăți.
4. [Scriban] încheaburésc v. tr. Fam. Fac cheabur, îmbogățesc.
5. [DOOM 3] închiaburire (înv.) (desp. -chia-) s. f., g.-d. art. închiaburirii; pl. închiaburiri
6. [DOOM 2] închiaburire (înv.) s. f., g.-d. art. închiaburirii; pl. închiaburiri
7. [DOOM 3] închiaburi (a ~) (înv.) (desp. -chia-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închiaburesc, 3 sg. închiaburește, imperf. 1 închiabuream; conj. prez. 1 sg. să închiaburesc, 3 să închiaburească
8. [DOOM 2] închiaburi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închiaburesc, imperf. 3 sg. închiaburea; conj. prez. 3 să închiaburească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL