1. [MDA2] închelba [At: PANN, P. V. I, 28/20 / V: ~erba, ~chiorba / Pzi: ~bez / E: ns pbl ml *incalvare, Incalvariare] 1-2 vtr (Mun; Olt) A (se) aduna la un loc Si: a (se) strânge, (reg) a (se) închelbăra (1-2). 3 vt (Ban; Olt; îf închiorba) A strânge cu greu banii necesari. 4 vt (Reg) A forma o horă Si: (reg) a închelbăra (5). 5 vt (Reg) A îmbina părțile componente ale unei construcții de lemn Si: (reg) a închelbăra (6). 6 vt A reuși să construiască ceva Si: a închelbăra (7).
2. [MDA2] încherba v vz închelba
3. [MDA2] închiorba v vz închelba
4. [CADE] ÎNCHELBĂRA (-băr), ÎNCHELBA (-bez) vb. tr. A înjgheba: după ce-și închelbără un rînd de haine ca de urs (ISP.); Cu minciuna. ori prînzești ori cinezi, Pe-amîndouă nu le închelbezi (PANN); a închelbat și el o căsuță (RV.-CRG.).
5. [CADE] ❍ ÎNCHERBA (-bez), ÎNCHERBĂLA (-ăiez) I. vb. tr. = ÎNCHELBA, ÎNCHELBĂRA: și-a încherbat și el o leacă de avere (PAMF.); a încherbălat un căpătîiu dintr’un braț de cetină (LUNG). II. vb. refl. A se aduna la un loc, a se strînge: se încherbau copiii cîți se putea (GR.-N.).
6. [DLRLC] ÎNCHELBA, închelbez, vb. I. Tranz. (Munt., Olt.) A aduna la un loc; a înjgheba. Cu minciuna ori prînzești, ori cinezi. Pe amîndouă nu le închelbezi. PANN, P. V. I 28. – Variantă: încherba (C. PETRESCU, A. R. 57) vb. I.
7. [DLRLC] ÎNCHERBA vb. I v. închelba.
8. [DLRM] ÎNCHELBA, închelbez, vb. I. Tranz. (Reg.) A aduna la un loc; a înjgheba. [Var.: încherba vb. I.]
9. [DLRM] ÎNCHERBA vb. I. v. închelba.
10. [Scriban] închélb și închérb, a -á v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL