1. [DEX '09] ÎNCHEGĂTURĂ, închegături, s. f. (Rar) Închegare; (concr.) locul unde se îmbină două obiecte sau două părți ale unui obiect. – Închega + suf. -ătură.
2. [MDA2] închegătură sf [At: PISCUPESCU, O. 182 / V: (reg) înce~ / Pl: ~ri / E: închega + -(ă)tură] 1-4 Închegare (1-4). 5 (Rar) Încetare. 6 (Ccr) Aglomerație. 7-9 Închegare (7-9). 10 (Ccr) Cantitate de lapte care se încheagă o dată. 11 (Ccr) Loc în care se îmbină două obiecte sau două părți ale unui obiect.
3. [DLRLC] ÎNCHEGĂTURĂ, închegături, s. f. (Rar) Faptul de a se lega, de a se împreuna; (concretizat) locul unde se împreună două lucruri. Un om c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta s-apropie de gară, cercetînd cu de-amănuntul închegătura liniei. SP. POPESCU, M. G. 28.
4. [MDA2] încegătură sf vz închegătură
5. [DOOM 3] închegătură (rar) s. f., g.-d. art. închegăturii; pl. închegături
6. [DOOM 2] închegătură (rar) s. f., g.-d. art. închegăturii; pl. închegături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL