1. [DEX '09] ÎNCEȚOȘA, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. A se lăsa ceață. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + cețos.
2. [MDA2] încețoșa vr [At: MAT. FOLK. 1593 / V: (rar) ~ceța / Pzi: ~șez / E: în- + cețos] (Fig; d. ochi sau vedere) 1 A se împăienjeni. 2 (Fig; d. ochi) A se îmbolnăvi de albeață. 3 A se lăsa ceață.
3. [DLRLC] ÎNCEȚOȘA, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. impers. A se lăsa ceață, a se face ceață. Afară s-a încețoșat. ♦ Fig. (Despre ochi sau priviri) A se împăienjeni. Mergea cu ochii minții deschiși înspre adîncul sufletului, cu privirile încețoșate de-o lumină sfioasă, ca de vis. MIHALE, O. 236.
4. [MDA2] înceța v vz încețoșa
5. [Scriban] încețéz v. tr. Umplu de ceață: zarea s’a încețat. – Și încețoșez: ochiĭ mi-ĭ încețoșa (CL. 1922, 370).
6. [DOOM 3] !încețoșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încețoșează, imperf. 3 pl. se încețoșau; conj. prez. 3 să se încețoșeze; ger. încețoșându-se
7. [DOOM 2] încețoșa (a ~) vb., ind. prez. 3 încețoșează; conj. prez. 3 să încețoșeze; ger. încețoșând
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL