1. [DEX '09] ÎNCETĂȚENIT, -Ă, încetățeniți, -te, adj. Care s-a înrădăcinat, care s-a statornicit. – V. încetățeni.
2. [MDA2] încetățenit, ~ă a [At: VITNER, CR. 10 / Pl: ~iți, ~e / E: încetățeni] 1 (D. oameni) Care a primit drepturi de cetățean Vz împământenit, naturalizat. 2 (Fig; d. noțiuni abstracte, obiceiuri, mode etc.) Care s-a stabilit definitiv.
3. [DLRLC] ÎNCETĂȚENIT, -Ă încetățeniți, -te, adj. (Despre noțiuni abstracte) Care s-a înrădăcinat, s-a statornicit. Obicei încetățenit.
4. [DEX '09] ÎNCETĂȚENI, încetățenesc, vb. IV. 1. Tranz. A acorda cuiva o cetățenie; a indigena. 2. Refl. Fig. A se înrădăcina, a se statornici. – În + cetățean.
5. [MDA2] încetățeni [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + cetățean] 1 vt A acorda unui străin drepturi de cetățean Vz împământeni, naturaliza. 2 vr A deveni cetățean al altui stat. 3 vr A deveni locuitor permanent al unui oraș sau al unei localități. 4 vr (Fig; d. o noțiune abstractă, obicei, modă etc.) A se stabili definitiv.
6. [DLRLC] ÎNCETĂȚENI, încetățenesc, vb. IV. 1. Tranz. A acorda (unei persoane) cetățenia. 2. Refl. (Despre noțiuni abstracte) A se înrădăcina, a se statornici. (Tranz.) Numeroase organizații de partid, organe de stat și economice au încetățenit în activitatea lor metoda criticii și autocriticii, fapt care le-a ajutat să observe și să înlăture lipsurile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799.
7. [Șăineanu, ed. VI] încetățenì v. a da drepturile de cetățean.
8. [Scriban] încetățenésc v. tr. Fac cetățean, naturalizez, împămîntenesc. V. refl. Mă naturalizez. Fig. Mă răspîndesc, intru în obiceĭ: obiceiu de a bea ceaĭ se încetățenise între eĭ.
9. [DOOM 3] încetățeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetățenesc, 3 sg. încetățenește, imperf. 1 încetățeneam; conj. prez. 1 sg. să încetățenesc, 3 să încetățenească
10. [DOOM 2] încetățeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetățenesc, imperf. 3 sg. încetățenea; conj. prez. 3 să încetățenească
11. [IVO-III] încetățenesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL