1. [DEX '09] ÎNCETINEL, -ICĂ, încetinei, -ele, adj., adv. 1. Adj. Diminutiv al lui încet; domol, potolit. 2. Adv. Încetișor. – Încet + suf. -inel.
2. [MDA2] încetinel, ~ea [At: ALEXANDRIA 15/1 / Pl: ~ei, ~e / E: încet + -inel] 1 a Cu mișcări lente Si: domol, încetuț (1), potolit. 2-3 av (Șhp) (Foarte) încet (9) Si: cătinel (1-2), încetișor (2-3), încetuț (2-3), (reg) încetinică (1-2),încetuc (1-2), tiptil (1-2). 4 av Cu glas scăzut Si: încetișor (4), încetuț (4).
3. [CADE] ÎNCETINEL, -NEA, -NICĂ I. adj. dim. ÎNCET. Foarte încet, foarte lin: o adiere încetinică îmi răcorea fruntea (DLVR.). II. ÎNCETINEL adv. Cu o mișcare foarte înceată; cu un glas foarte încet: am ținut la pas încetinel, fluierînd un cîntec de lume (CAR.) [încet + (puț)inel].
4. [DLRLC] ÎNCETINEL2, -ICĂ, încetinei,-ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui încet2; domol, potolit. Hora e prea încetinită. DELAVRANCEA, V. V. 177.
5. [DLRLC] ÎNCETINEL1 adv. Diminutiv al lui încet1; încetișor. Mergea încetinel pe șoseaua prăfuită a satului. PREDA, Î. 53. Omul plecă încetinel spre răsărit la deal, ca un călător cuminte, care știe că la un drum lung nu se pornește cu pasul pripit. CARAGIALE, O. I 295. Strecurîndu-ne încetinel prin tot felul de cotituri fără pericol, iată-ne ajunși pe tărîmurile aprige ale vînătoarei. ODOBESCU, S. III 76.
6. [Șăineanu, ed. VI] încetinel adv. foarte încet. [Compromis între încet și cătinel].
7. [Scriban] încetinél adv. (dim. d. încet). Fam. Încet: rîu curge încetinel. V. cătinel.
8. [MDA2] cetânel, ~ea av, a vz încetinel
9. [MDA2] cetinel, ~ea av, a vz încetinel
10. [DOOM 3] încetinel1 adj. m., pl. încetinei; f. încetinică, pl. încetinele
11. [DOOM 3] încetinel2 adv.
12. [DOOM 2] încetinel2 adv.
13. [DOOM 2] încetinel1 adj. m., pl. încetinei; f. încetinică, pl. încetinele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL