1. [DEX '09] ÎNCERCAT1 s. n. Faptul de a încerca; încercare. – V. încerca.
2. [DEX '09] ÎNCERCAT2, -Ă, încercați, -te, adj. Priceput, experimentat; care a trecut prin greutăți, prin necazuri; pățit2. – V. încerca.
3. [MDA2] încercat2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 65 / Pl: ~ați, ~e / E: încerca] 1 Cercetat. 2 (D. acțiuni) Efectuat de probă. 3 Exersat2. 4 (D. haine) Probat2. 5 (D. oameni) Care are multă experiență. 6 (D. descoperiri) Experimentat. 7 (D. noțiuni abstracte) Supus unei probe. 8 (D. oameni) Trecut prin multe greutăți, prin necazuri Si: pățit. 9 (D. produse) Supus unui control al calității. 10 (D. sentimente) Resimțit. 11 (îlav) Pe ~e Prin mijlocirea, cu ajutorul unei probe. 12 (D. mărfuri; îal) Alegând din mai multe tipuri pe cea mai convenabilă.
4. [MDA2] încercat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: încerca] 1 (Rar) Cercetare. 2-11 Încercare (2-11). 12 (Ccr) Tentativă. 13 (Ccr) Verificare.
5. [CADE] ÎNCERCAT adj. p. ÎNCERCA 1 Probat, pus la încercare: o prietenie ~ă ¶ 2 Experimentat, care a dat dovezi destule că e priceput, că e pregătit, că știe să sufere nevoile, etc.: puțini erau la număr ostașii lui, dar inimoși, încercați în lupte (VLAH.) ¶ 3 Trecut prin multe nevoi, necazuri, prin grele cumpeni: un om ~; bietele păsărele, ~e ca niciodată de frigul lungii ierni (GRIG.) ¶ ¶ C. NEÎNCERCAT.
6. [DLRLC] ÎNCERCAT1 s. n. Faptul de a încerca; încercare. ◊ Expr. A cumpăra (sau a vinde) pe încercate = a cumpăra (sau a vinde) cu condiția ca marfa să poată fi probată sau verificată înainte de a fi cumpărată. Pepenii se vînd pe încercate. – Formă gramaticală: (în expr.) încercate.
7. [DLRLC] ÎNCERCAT2, -Ă, încercați, -te, adj. 1. Priceput, experimentat, călit. Traian Buciu semăna cu un luntraș încercat, mereu în fierbere, nestăpînit, care cunoștea toate tainele drumurilor și adîncurilor mării. MIHALE, O. 170. Ureche era bărbat încercat și cărturar. SADOVEANU, O. VII 138. Trimite îndată noaptea oameni încercați. CARAGIALE, O. III 91. 2. Trecut prin greutăți, necazuri, suferințe; pățit. Puține popoare au fost așa de crud încercate ca poporul nostru. SADOVEANU, E. 11. În sufletul lui încercat, închis, nu se putuse încă sălășlui iubirea. SANDU-ALDEA, U. P. 23.
8. [Șăineanu, ed. VI] încercat a. 1. experimentat: oșteni încercați; 2. întărit de suferințe: vieață încercată.
9. [Scriban] încercát, -ă adj. Trecut pin multe încercărĭ, experimentat, priceput: soldat încercat. Întărit de suferință: inimă încercată.
10. [DEX '09] ÎNCERCA, încerc, vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla însușirile; a proba. ◊ Expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. A-și măsura forțele în luptă cu cineva. 2. A întreprinde un lucru ca exercițiu, de probă; a face tentative de... ♦ A-și da silința să..., a face sforțări, a căuta să... 3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzație; (despre sentimente, senzații etc.) a se face simțit, a cuprinde pe cineva. 4. A îmbrăca o haină sau a încălța un pantof pentru a vedea dacă se potrivește. – Lat. pop. in-circare.
11. [MDA2] încerca [At: BĂLCESCU, M. V. 2 / Pzi: încerc / E: ml *in-circare] 1 vt (Rar) A cerceta. 2 vt A se strădui să... 3 vt (Rar) A căuta pe cineva. 4 vt A întreprinde ceva ca exercițiu, de probă. 5 vt A supune pe cineva la o probă. 6 vt (Îe) A-și – norocul A vedea dacă este norocos. 7 vt A verifica un lucru spre a-i controla calitățile. 8 vt A gusta o mâncare. 9-10 vt A fi cuprins (de un sentiment sau) de o senzație. 11 vt (D. sentimente) A cuprinde pe cineva. 12 vt (C. i. senzații) A se face simțit. 13 vrr A-și măsura forțele în luptă cu cineva.
12. [CADE] ÎNCERCA (-cerc) I. vb. tr. 1 A proba, a face o probă, a cerca: ~ o haină; apoi porunci ca să încerce (condurul) și femeile din curtea împărătească (ISP.); multe și de toate a încercat el în viața lui, ca să și-o poată cîrpi de azi pe mîine (CAR.) ¶ 2 A pune la probă: ~ credința cuiva ¶ 3 A vedea dacă e în stare să facăceva, dacă poate sî ajungă, să izbutească, etc.: a-și ~ puterile; din toate părțile lumii, venit-au boieri ... să-și încerce norocul (MERA) ¶ 4 A ispiti: a vrut Dumnezeu să-l încerce ¶ 5 🩺 A resimți unele dureri sau simptome premergătoare ale unei boale: parcă mă încearcă frigurile (DLVR.); ori-cînd îl încearcă la încheieturi, cu nimic altceva nu i se poate alina (CAR.) ¶ 6 A trece prin multe nevoi, a suferi, a păți: cîte n’a încercat biata femeie! am încercat destule în viața mea. II. vb.refl. 1 A se încumeta, a cuteza: nu te ~, c’ai s’o pățești ¶ 2 A se lua la întrecere, a se pune la încercare cu cineva: să vii și să te încerci la luptă și cu un voinic ca mine (SB.).
13. [DEX '98] ÎNCERCA, încerc, vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla însușirile; a proba. ◊ Expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. A-și măsura forțele în luptă cu cineva. 2. A întreprinde un lucru ca exercițiu, de probă; a face tentative de... ♦ A-și da silința să..., a face sforțări, a căuta să... 3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzație; (despre sentimente, senzații etc.) a se face simțit, a cuprinde pe cineva. – Lat. pop. in-circare.
14. [DLRLC] ÎNCERCA, încerc, vb. I. Tranz. 1. A căuta să se convingă de ceva prin probe; a proba, a verifica. Ziceam... să încercăm piața la Pitești. PREDA, Î. 81. Încercă întîi coasa în colț, făcîndu-și loc. REBREANU, I. 50. Își încercă sabia dînd cu dînsa într-un drug de fier. ISPIRESCU, L. 139. ◊ Expr. A(-și) încerca norocul = a căuta să vezi dacă ai noroc, întreprinzînd acțiuni riscate sau primejdioase. Dă-mi voie ca să mă duc și eu pe urma fraților mei; nu de altă, dar ca să-mi încerc norocul. CREANGĂ, O. A. 224. Ei, Cătălin, acu-i acu Ca să-ți încerci norocul. EMINESCU, O. I 174. A încerca marea cu degetul v. mare. ♦ A îmbrăca (un obiect de îmbrăcăminte (de obicei înainte de a fi gata) pentru a vedea dacă vine bine. ♦ (Cu privire la materiale sau sisteme tehnice) A supune la acțiunea anumitor forțe externe, pentru determinarea proprietăților. ♦ Refl. A-și măsura forțele (în luptă) cu cineva. De-l vei putea trînti pe dînsul, atunci să te încerci și cu mine. CREANGĂ, P. 52. 2. (Complementul indică lucrarea săvîrșită) A exercita, a face exerciții, a se strădui să scoată la capăt. Încearcă disertații fără șir, nepriceputul, Începînd tot cu sfîrșitul și sfîrșind cu începutul. BELDICEANU, P. 120. ♦ (Urmat de verbe la conjunctiv sau la infinitiv) A-și da silința sau osteneala să..., a face sforțări, a căuta să... Scoase pumnul de sub pătură și voi să lovească încă ceva... apoi îl băgă iar sub pătură și încercă să doarmă. DUMITRIU, N. 171. A doua zi «tîlharul» încercă iar să fugă, luînd-o la deal CĂLINESCU, E. ◊ Refl. Cei mai buni înotători se încercau zadarnic s-o ajungă. BART, E. 101. Inima îmi zvîcnea, cum îmi zvîcnea cînd alții se încercau să-mi ia zmeul de coadă. DELAVRANCEA, H. T. 92. Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. EMINESCU, O. I 155. 3. (Complementul indică un sentiment sau o senzație) A simți, a avea, a fi cuprins de... Am aflat o întîmplare, un năcaz pe care l-a încercat un biet romîn. SADOVEANU, O. VII 233. Oricine ar fi încercat aceeași descurajare. CAMIL PETRESCU, U. N. 372. Am încercat un fel de simțimînt dureros. ODOBESCU, S. III 86. ♦ (Despre senzații de durere sau despre boli) A cuprinde (pe cineva), a se face simțit în mod nelămurit. Tresăream la fiecare detunătură și simțeam că parcă mă încearcă niște friguri. La TDRG. ◊ (Impersonal) D. Tomița intră avînd aerul foarte contrariat. Se vede că-l încearcă la încheieturi. CARAGIALE, O. II 228.
15. [Șăineanu, ed. VI] încercà v. 1. a face cercare sau probă: a încerca o haină; 2. a supune la cercare, a face să sufere: D-zeu a vrut să-l încerce; 3. a vedea dacă e capabil de ceva: se încearcă la scrimă. [V. cerca].
16. [Scriban] 2) cerc și (maĭ des) încerc, a -a v. tr. (lat. cĭrcare, a ocoli, it. cercare, a căuta, fr. chercher, vfr. cercher, a căuta). Vechĭ. Caut: ce ce cer ĭ aicĭ? Azĭ. Caut, tind: hoțu încerca să scape. Cercetez, explorez, sondez, examinez: încerc apa ca să văd cît e de adîncă, patrulele cercară drumurile. Probez, examinez: încerc o haĭnă ca s’o văd cum vine, la nenorocire se’ncearcă amicu. Vizitez: boalele ne încearcă des. Prov. A cerca marea cu degetu, a încerca imposibilu.
17. [Scriban] încérc, a -á v. tr. (în și cerc 2). Cerc, probez: a încerca o haĭnă. Fig. Dumnezeŭ ne încearcă. V. refl. Cerc, caut să văd dacă-s capabil: mă încerc în luptă, la luptă. V. cerc 2.
18. [DOOM 3] încercat s. n.
19. [DOOM 2] !încercat s. n.
20. [DOOM 3] încerca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încerc, 2 sg. încerci, 3 încearcă, conj. prez. 1 sg. să încerc, 3 să încerce; imper. 2 sg. afirm. încearcă
21. [DOOM 3] încercate (pe ~) loc. adv.
22. [DOOM 2] încerca (a ~) vb., ind. prez. 3 încearcă
23. [DOOM 2] încercate (pe ~) loc. adv.
24. [DE] QUIDQUID TENTABAT DICERE, VERSUS ERAT (lat.) orice încearcă să spună era vers – Ovidiu, „Tristele”, IV, 10, 26: „Et quod tentabam dicere, versus erat” („Orice încercam să spun era vers”). Expresia indică talentul poetic deosebit al cuiva.
25. [Argou] a încerca marea cu degetul expr. a tatona o situație, a încerca ceva fără prea mari speranțe de reușită.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL