1. [DEX '09] ÎNCEPĂTOR, -OARE, începători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care începe; inițial. 2. S. m. și f. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + suf. -ător.
2. [MDA2] începător, ~oare [At: CORESI, EV. 15/17 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: începe + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Înv; udp „de”) (Persoană) care face ca ceva să ia ființă pentru prima dată. 3-4 smf, a (Persoană) care este prima dintr-un șir mai lung. 5 a Inițial. 6 a (D. noțiuni abstracte) Elementar. 7 a (Înv; îs) Clasele ~oare Școala elementară. 8 smf (Înv) Conducător. 9 smf {Rar) Inițiator. 10-11 smf, a (Persoană) care abia a început să învețe ceva. 12-13 smf a (Persoană) care a început de curând să activeze într-un domeniu Cf ageamiu, debutant, novice.
3. [CADE] ÎNCEPĂTOR I. adj. verb. ÎNCEPE. Care începe; de la început ¶ ¶ C. NEÎNCEPĂTOR. II. sm. f. Cel ce, aceea care e încă la cunoștințele de la început ale unei arte, unei științe, etc.: mă mir, tu nu mai ești ~ (VLAH.).
4. [DLRLC] ÎNCEPĂTOR2, -OARE, începători- oare s. m. și f. 1. Persoană care a intrat de curînd într-un domeniu de activitate și care dovedește din această cauză nepricepere, stîngăcie. Pe cînd se-ntorcea de la Smirna, i se cufundase corabia încărcată; iar el, începător în ale negustoriei, a fost uitat s-o asigureze. CARAGIALE, O. III 39. 2. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. Asachi... ar fi putut fi începătorul școalei critice moldovenești. Dar acest rol revine altora. IBRĂILEANU, SP. CR. 58.
5. [DLRLC] ÎNCEPĂTOR1, -OARE, începători, -oare, adj. Care începe. Spune-mi un cuvînt începător cu «e». ▭ Alecu Russo... cel dintîi ceruse pentru limba populară drept de a exprima în formele ei curate cultura noastră începătoare. SADOVEANU, E. 176. Îi lipsește... numai scînteia începătoare izbitura care aprinde capsa. CAMIL PETRESCU, O. II 466.
6. [Șăineanu, ed. VI] începător a. elementar. ║ m. cel ce se află încă la primele elemente ale unei arte sau științe.
7. [Scriban] începătór, -oáre adj. Care începe în aintea altora: artileria noastră fu începătoarea lupteĭ. Care e la început, debutant: aceștĭ școlarĭ îs începătorĭ. Subst. Un începător.
8. [MDA2] începătoriu, ~oare smf, a vz începător
9. [DOOM 3] !începător adj. m., s. m., pl. începători; adj. f., s. f. sg. și pl. începătoare
10. [DOOM 2] începător adj. m., s. m., pl. începători; f. sg. și pl. începătoare
11. [CECC] Bonus vir semper tiro (lat. „Omul bun rămîne totdeauna începător”) – vezi: Semper homo… LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL