1. [MDA2] încenușa vtr [At: BIBLIA (1688) ap. TDRG / V: (cscj) ~și / Pzi: ~șez / E: în- + cenușă] 1-2 A (se) tranforma în cenușă, prin ardere. 3-4 A (se) acoperi cu cenușă. 5-6 A (se) face cenușiu.
2. [MDA2] încenuși v vz încenușa
3. [CADE] ÎNCENUȘA (-ușez) vb. tr. și refl. 1 A (se) preface în cenușă ¶ 2 A (se) acoperi cu cenușă.
4. [DLRLC] ÎNCENUȘA, încenușez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A se preface în cenușă. (Fig.) Inima, de oftat Arzînd, s-au încenușat. CONACHI, P. 172. 2. A deveni cenușiu, a căpăta culoarea cenușie. Se încenușează din ce în ce noaptea și se alburesc luminișurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 310. ♦ (Despre zile) Mohorît. Văzduh fără strălucire, boltă de nouri joasă și zi încenușată. SADOVEANU, A. L. 158. – Variantă: încenuși (REBREANU, N. 99) vb. IV.
5. [DLRLC] ÎNCENUȘI vb. IV v. încenușa.
6. [DLRM] ÎNCENUȘA, încenușez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A se preface în cenușă. 2. A deveni cenușiu. ♦ (Despre lumina zilei) A se mohorî, a-și pierde strălucirea. [Var.: încenuși vb. IV] – Din în- + cenușă.
7. [DLRM] ÎNCENUȘI vb. IV. v. încenușa.
8. [Scriban] încenușéz v. tr. Umplu de cenușă saŭ acoper cu cenușă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL