1. [DEX '09] ÎNCARTIRUIRE, încartiruiri, s. f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. – V. încartirui.
2. [MDA2] încartiruire sf [At: DA ms / V: ~cartiera~, ~cvartirare / Pl: ~ri / E: încartirui] Stabilire a locuințelor trupelor și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate.
3. [DLRLC] ÎNCARTIRUIRE, încartiruiri, s. f. Cartiruire. Sosirea, încartiruirea... s-au făcut repede, nici n-am știut cînd. SADOVEANU, O. VI 271.
4. [DN] ÎNCARTIRUIRE s.f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. [< încartirui].
5. [DEX '09] ÎNCARTIRUI, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui.
6. [MDA2] încartiera v vz încartirui
7. [MDA2] încartierare sf vz încartiruire
8. [MDA2] încartirui vt [At: DA ms / V: (cscj) ~cartiera, ~cvartira / Pzi: ~esc / E: în + cartirui] A stabili locuințele trupelor și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate.
9. [MDA2] încvartira v vz încartirui
10. [MDA2] încvartirare sf vz încartiruire
11. [DLRLC] ÎNCARTIRUI, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A cartirui.
12. [DLRM] CARTIRUI vb. IV. v. încartirui.
13. [DLRM] CARTIRUIRE s. f. v. încartiruire.
14. [DN] ÎNCARTIRUI vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p. i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati].
15. [MDN '00] ÎNCARTIRUI vb. tr. a pregăti instalarea unei unități militare într-un cantonament; a cartirui. (< în- + cartirui)
16. [Scriban] *în- și incartieréz și *cartieréz v. tr. (d. cartier). Pun la cartier, daŭ la cartier: cînd o trupă n’are unde dormi, poliția o încartierează pin casele particularilor. – Forme maĭ vechĭ: încvartirez, încartiruĭesc, încvartiruĭesc, cvartiruĭesc.
17. [DOOM 3] încartiruire s. f., g.-d. art. încartiruirii; pl. încartiruiri
18. [DOOM 2] încartiruire s. f., g.-d. art. încartiruirii; pl. încartiruiri
19. [DOOM 3] încartirui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiesc, 3 sg. încartiruiește, imperf. 1 încartiruiam; conj. prez. 1 sg. să încartiruiesc, 3 să încartiruiască
20. [DOOM 2] încartirui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiesc, imperf. 3 sg. încartiruia; conj. prez. 3 să încartiruiască
21. [MDO] încartirui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiesc, conj. încartiruiască)
22. [IVO-III] încartiruesc, -uiască 3 conj.
23. [DAR] încartiera, încartierez, vb. I (înv.) a da o locuință militarilor prin rechiziție; a încartirui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL